Demiterea ministrului de externe Theodor Baconschi nu consoleazã pe nimeni, în niciun caz pe cei strânşi în stradã de mai bine de douãsprezece zile pentru a protesta împotriva unor stãri de lucruri aproape irespirabile. Dimpotrivã, gestul premierului Boc se înscrie în ordinea gesturilor pripite şi prost conturate, frizând ridicolul. Sã-l dai afarã pe un om care reprezintã la nivel diplomatic România, chiar în acel moment, la o întrunire internaţionalã, e cât se poate de penibil! Nu mai punem în discuţie faptul cã totul s-a petrecut prin telefon, ca în filmele cu proşti. Graba lui Boc de a-l mãtrãşi pe ministrul Baconschi în aceastã manierã neortodoxã spune multe despre cam în ce stare de spirit se aflã premierul şi, odatã cu el, acoliţii sãi de la guvernare.
Presaţi de stradã şi de opoziţie, guvernanţilor au început sã le tremure picioruşele şi mânuţele pe puntea vaporului unde i-a plantat Bãsescu şi le-a dat sarcini. În tremuratul lor nervos putem ghici deja toate semnele unui deces politic subit şi ireversibil. Niciun SMURD din lume nu va putea reanima un partid contestat atât de vehement, hulit şi nedorit, şi care are cele mai mari şanse sã repete figura de tristã amintire a ţãrãniştilor. Adicã nu doar cã nu vor mai pupa parlamentul, nici nu se vor mai redresa vreodatã în peisajul politic autohton. Pe locul gol lãsat de PDL se va iţi din ce în ce mai abitir partidul lui Dan Diaconescu, poate şi altele de acelaşi hram.
Toatã situaţia de azi aminteşte de furia antiţãrãnistã din 2000, iar consecinţele electorale pentru oamenii lui Boc sunt uşor de intuit. Zilele portocalii sunt numãrate, iar Bãsescu ştie bine acest lucru. Aşa cum ne uitãm azi prin lunetã, în depãrtare, la Ciorbea sau Dejeu, tot aşa ne vom uita la Udrea, Voinescu sau Blaga – personaje pe care populaţia îi va trimite într-un anonimat politic fãrã întoarcere.
Nu vãd cum PDL se poate redresa dupã alegerile din acest an, cu ce argumente, pe ce baze. Frustrarea şi furia populaţiei e atât de mare încât aproape cã nu mai e loc de iertare, de toleranţã. Sigur, mulţi nu agreeazã nici formula USL şi e posibil ca multe dintre voturile antiBoc sã nu se ducã spre USL, dar cu toate astea, dacã îşi joacã bine cartea, USL nu va avea mare bãtaie de cap cu adversarii portocalii pe fondul acestei imense furii sociale. Dacã ar fi cât de cât deştept, Bãsescu ar accepta varianta anticipatelor. Poate aşa ar mai putea salva ceva din PDL. Dar PDL se agaţã cu disperare de guvernare, numãrând zilele şi lunile pe care le mai are de trãit lângã ciolanul puterii. Cu cât se agaţã mai mult, cu atât pericolul unui cataclism electoral e mai pregnant pentru ei.
Liberalii forţeazã demisia parlamentarã, şi dacã acest demers radical va prinde contur, puterea pe care o vor avea portocalii va fi una ciudatã şi negativã. În plus de toate nu va exista, cum nu existã nici acum, legitimitate. PDL a venit la putere prin jocul lui Bãsescu, cu un numãr de voturi ce nu le-a dat legitimitate. Ori ce avem în stradã acum e tocmai expresia ilegitimitãţii unei guvernãri, a lipsei ei de reprezentativitate. Oamenii pur şi simplu nu mai acceptã sã fie conduşi dincolo de opţiunile lor, dincolo de alegerile lor, şi dincolo de interesele lor directe care ţin de venituri, taxe, şomaj, lipsa de perspectivã.
Cu demiterea unui ministru de externe nu se face primãvarã. Singura primãvarã autenticã o pot face, la vot, cetãţenii.
