Vã amintiţi, desigur, de boom-ul electoral pe care l-a înregistrat PPDD la alegerile parlamentare de la finele anului trecut. Pe fondul scandalului legat de Oltchim şi a nemulţumirii sociale tot mai acute, oamenii lui Dan Diaconescu au ocupat destule fotolii în legislativ, exploatând la maxim un moment social şi politic prielnic şi suficient de confuz. Cu toatã şansa pe care a avut-o anul trecut, PPDD nu a reuşit însã sã devinã propriu zis un partid politic, o structurã articulatã, purtãtorul unei ideologii, al unei viziuni politice despre România de azi sau de mâine, ci doar s-a rezumat la a fi o formaţiune conjuncturalã, alcãtuitã în pripã şi neanimatã decât de o vociferaţie politicianistã minorã şi care nu ţine la marea tãvãlealã politicã.
Din pãcate, cei nemulţumiţi şi foarte nemulţumiţi, şi care poate se regãseau în discursul lui Dan Diaconescu, trebuie sã se recunoascã deziluzionaţi şi fãrã soluţie imediatã, cãci nu avem încã un partid care sã adune cu adevãrat nemulţumiţii României post-revoluţionare, marea pletorã a celor ce nu se regãsesc nici la stânga, nici la dreapta politicã de acum. PPDD şi-a jucat şansa şi a ratat-o amatoristic, parcã neluându-se în serios. La fel a fãcut-o, deşi mai longeviv, PRM. Construit pe acelaşi tip de discurs revanşard, neo-socialist, naţionalist, PPDD nu a avut în Dan Diaconescu, din pãcate, un lider politic de substanţã, de viziune, ci doar un show-man nerãbdãtor şi neobosit.
Aşa cum nu a avut, şi nu are, nici o echipã bine conturatã. Asistãm, prin cazul PPDD, la falimentul lamentabil al unei idei şi la agonia unei formaţiuni politice de la care unii aşteptau multe. Nu e deloc de mirare cã unii analişti privesc cu scepticism spre PPDD. Mirel Palada, de exemplu, spunea cã ”dacã nu face un lucru remarcabil, Dan Diaconescu dispare din atenţia publicului. Are nevoie de un nou scandal, gen Oltchim, sau de o nouã arestare, urmatã de eliberare, pentru a se victimiza. Aceste permanente discuţii despre parlamentarii care îl pãrãsesc sunt devastatoare pentru imaginea sa. Aduc aminte de Corneliu Vadim Tudor, care avea acelaşi tip de partid, pãrãsit ulterior de parlamentarii care l-au folosit ca vehicol electoral. Nu poate prezenta o echipã, deci nu poate fi luat în serios, rãmâne doar ca supapã de siguranţã, pentru cei foarte nemulţumiţi.” (DCnews). Doar un nou scandal naţional ar putea realimenta flacãra violet. PPDD nu a învãţat nimic nici din lecţia de îndãrãtnicie a unor partide mai slab cotate dar mai bine structurate, gen PC sau UNPR, care au supravieţuit cu succes încleştãrilor de tot felul. Aşa cã, în ciuda succesului de anul trecut, PPDD poate deveni foarte repede o simplã amintire politicã, şi încã una destul de palidã, gen PNŢCD sau PRM. Doar inspiraţia şi maturitatea atitudinii pot salva PPDD de la eşec. E un test important pe care, anul acesta, partidul lui Dan Diaconescu, îl are de trecut.
