Destulã rumoare au produs pe la noi maliţiile unuia dintre prezentatorii celebrei emisiuni britanice Top Gear, Jeremy Clarkson, care a luat peste picior România, într-un editorial publicat în The Sunday Times. Sã fim corecţi: nu doar biata noastrã ţãrişoarã sub vremi a fost ironizatã, nici alţii mai rãsãriţi nu au scãpat, francezii, de exemplu. Dar pe noi ne doare de… noi, ca sã zic aşa.
Marele Clarkson e de pãrere cã, în România, altfel “o ţarã frumoasã”, exista localitãţi pe care însuşi “Iisus le-ar numi uşor înapoiate”. Ce e scandalos sau incorect în aceastã afirmaţie? Pãi mai nimic. Orice român de bun simţ, lucid, şi cu simţul normalitãţii nealterat ar spune acelaşi lucru. Nu e niciun secret cã suntem o ţarã frumoasã, dar fãrã noroc. Fãrã noroc istoric şi politic. O ţarã frumoasã dar jefuitã şi batjocoritã fãrã cruţare, şi de strãini, dar mai ales de proprii ei fii şi fiice, nepoţi şi strãnepoţi.
Dacã ar fi sã facem o listã a localitãţilor înapoiate, ne-ar trebui mult timp sã realizãm respectiva listã. Are rost sã mai definim, de dragul acurateţii, ce înseamnã totuşi înapoiat? Mulţi dintre noi ştiu destul de bine diferenţele dintre localitãţile, satele, comunele şi oraşele noastre, şi cele din Occident, diferenţe ce ţin de nivelul de civilizaţie, de infrastructurã: drumuri, sisteme de canalizare, apã, spitale, şcoli, agriculturã, industrie etc. Aşa cum ţin de diferenţele de mentalitate. Avem şi noi multe lucruri bune, dar avem, din pãcate, la capitolul civilizaţie, carenţe majore. Sate, comune, orãşele sãrace, cu strãzi mizere şi cartiere dezolante. Spitale amãrâte. Oameni necãjiţi şi instituţii birocratizate, corupţie, nesiguraţã, mafiotism, nepãsare. Isus, care cu adevãrat a înviat spre luminarea şi salvarea noastrã, ar spune, indiscutabil, cã avem localitãţi înapoiate. E vina Istoriei şi a politicului. Nu am avut liniştea istoricã sã ne aşezãm şi sã construim o Românie ruralã ca-n Franţa, şi nici o industrie bine structuratã ca-n Germania.
Iar dupã ’90, din pãcate pentru noi, clasa politicã a simulat doar interesul naţional, în fapt fiind interesatã doar de propria ei parvenire. Viloace şi Suv-uri pe drumuri neasfaltate. Bani cheltuiţi aiurea. Furãciuni. Nesimţire. Înapoierea noastrã e explicabilã şi regretabilã. Sã nu ne supãrãm pe domnul Clarckson, ar fi inutil. Ne ia la mişto, nu e frumos, dar nu avem ce sã-i facem. Trebuie sã ne asumãm eşecul democraţiei de tip nou. Trebuie sã învãţãm ceva din acest eşec. ªi poate cã într-o zi, prin modestie şi bun simţ, vom gãsi şi ieşirea din aceastã stare de… înapoiere.
