Toatã lumea discutã acum despre Iniţiativa România Liberalã, un nou brand politic lansat pe piaţã chiar la începutul sãptãmânii, o nouã piruetã în lungul şir de piruete de intimidare, testare şi provocare la care s-au dedat politicienii noştri în ultima vreme. Ce e în fond Iniţiativa România Liberalã dacã nu un fel de Mişcare popularã în falduri liberale, creatã pentru a da rãspuns unor frustrãri şi unor speranţe, pentru a aduna pe unii lângã alţii în jurul iluziei unei puteri viitoare? Aşa cum Vasile Blaga îşi are “faliţii’’ sãi, iatã cã şi Crin Antonescu îşi are. Voci critice, de nemulţumire şi supãrare venind din interiorul PNL şi care ar vrea sã redea liberalismului “puritatea’’ iniţialã, pervertitã de lunga coabitare cu stânga din care unii nu s-au ales cu nimic, şi cam acesta e oful major.
Mişcarea lui Chiliman nu e ceva surprinzãtor. Dizidenţa sa e deja notorie şi, cu siguranţã, a gãsit şi va mai gãsi ecou în rândurile unui partid care probabil aştepta mai mult de la aceastã guvernare şi de la liderul ei, Crin Antonescu.
Pentru prezidenţiabilul liberal lansarea Iniţiativei picã într-un moment destul de prost, pe fondul unor mici dar repetate neînţelegeri cu Victor Ponta, şi al unei relaţii de guvernare care se dovedeşte destul de fragilã. Crin Antonescu pare incapabil sã gestioneze cum trebuie situaţia tensionatã intestinã PNL, iar lucrurile nu se vor opri aici. Andrei Chiliman nu e decât vocea multor liberali nemulţumiţi de maniera în care Crin Antonescu conduce autobuzul PNL pe şoseaua USL ce duce la Cotroceni. O spune destul de clar: “Nu mi-aş fi imaginat în 1990 cã peste 23 de ani preşedintele PNL, şi nu Ion Iliescu, va numi politicã de tomberon afirmarea şi promovarea valorilor liberale. Nici eu nu mi-aş fi imaginat atunci cã unicul scop în viaţã al preşedintelui PNL va fi sã ajungã cu orice preţ candidatul la preşedinţie al partidului lui Ion Iliescu”. Dintele pe care PNL, organic, îl are împotriva stângii simbolizate de figura lui Ion Iliescu e vechi, şi e mai degrabã un ditamai colţ de mamut şi nu un dinţişor de lapte. Vechii liberali nu au privit niciodatã cu ochi buni apropierea de PSD, deşi, de dragul guvernãrii, au acceptat-o. Tot mai mulţi privesc spre “epoca de aur’’, lapte şi miere Tãriceanu, când liberalii erau cam singurei la guvernare şi au ieşit cu o imagine destul de bunã din treaba aceasta şi cu orgoliul satisfãcut. Ceea ce acum nu prea mai e cazul. Pentru tot mai mulţi devine din ce în ce mai clar cã prezidenţiabilul Crin Antonescu nu va reuşi altceva decât uluitoarea performanţã de a da cu oiştea liberalã în gardul de la Cotroceni, nimic mai mult. Dar poate se redreseazã pe parcurs, cine ştie.
