Sigur cã pare cam devreme – şi chiar e, la o adicã – sã discutãm despre şansele lui Crin Antonescu la Cotroceni, chestiune ce se va tranşa abia anul viitor. Deşi mai e destul timp, tema rãmâne oricum deschisã, în plinã dezbatere şi într-o rotire de titirez dat de-a dura pe tãblia mediaticã a interpretãrilor şi ofurilor politice.
Însã pentru marea majoritate a populaţiei acestei biete ţãri subjugatã de corupţie şi sãrãcie tema marelui ales de la Cotroceni nu e nici spinoasã, nici arzãtoare. Cine ocupã cu şezutul sãu grandios şi important fotoliul de preşedinte rãmâne doar o chestiune secundarã. Altele sunt necazurile, nicidecum cine îi va lua locul temperamentalului Bãsescu. Poate fi Crin Antonescu, poate fi şi principele Radu, nu prea importã. Preşedintele, mai ales dupã ce se vor schimba unele lucruri constituţionaliceşti, nu va mai fi un mare jucãtor de bridge pe gazonul ciondãnelilor politice, ci mai degrabã o înaltã figurã oficialã ce ne va reprezenta cu succes pe teme mari şi frumoase dar care nu ţin neapãrat de foame.
Avem nevoie de preşedinte aşa cum avem nevoie de transportul în comun, atâta timp cât avem maşinã personalã – e bine cã avem autobuze, tramvaie, metrou, dar cel mai bine e cã nu depindem neapãrat de ele. Depindem în schimb de pompele de combustibili, reguli rutiere, amenzi, semne şi sensuri de circulaţie, strãzi etc. Adicã de onorabilul guvern şi felul în care acesta impune ritmul mişcãrilor.
Nu înseamnã însã cã tema preşedintelui trebuie lãsatã în seama derizoriului, nu, doar cã nici nu trebuie sã ne inflamãm atât din cauza ei. Am vãzut zilele trecute un comentariu amplu şi rafinat al sociologului Vasile Dâncu care spunea cã, în acest moment, dacã ar vrea sã candideze la preşedinţie, Victor Ponta ar avea şanse mai mari, pentru simplul motiv cã el este “deţinãtorul puterii”, dar el, Ponta, refuzã sã candideze. “In schimb, fãrã PSD, Crin Antonescu nu ar trece de 30% la alegerile prezidenţiale de anul viitor’’. Cheia eventualului success al lui Crin Antonescu e pe masa PSD, cred cã nimeni nu se mai îndoieşte de acest lucru. Fãrã un partid mare în spate nimeni nu poate ajunge la Cotroceni.
ªansele lui Crin Antonescu, spune Vasile Dâncu, sunt reale dacã se respectã trei condiţii: “In primul rând, dacã va rãmâne în binom cu Victor Ponta, ca o garanţie a sprijinului pesediştilor. In al doilea rând, USL sã aibã o performanţã bunã la guvernare, sã aibã mesaj unitar şi sã nu aparã sciziuni sau agende separate pentru PNL şi PSD. In fine, în al treilea rând, cred cã domnul Antonescu ar trebui sã vinã deja cu mesaj prezidenţial, nu cu un mesaj de candidat-contrasistem, deoarece USL este la putere”, a enumerat Vasile Dâncu cele trei condiţii. Un diagnostic corect şi lucid al situaţiei de acum la care şi Crin Antonescu ar trebui sã mediteze serios.
Jocurile pentru Cotroceni rãmân totuşi deschise: “Un singur lucru ştiu: dacã nu va fi preşedinte în 2014, Crin Antonescu nu trebuie sã dea vina pe nimeni. In acest moment are în spate o mare coaliţie, nu-i lipseşte nimic pentru a se consolida. Poate pierde doar dacã nu ştie sã-şi joace candidatura!” a concluzionat Vasile Dancu. Dacã va şti sã-şi joace cartea sau nu vom afla, timp mai e, berechet. Va fi, evident, o mega-pãruialã. Nu poate fi altfel, cãci nu ar fi în consecvenţã cu “buna” tradiţie româneascã a pãruielii democratice.
