Meciul de rugby acvatic dintre Antonescu – Ponta a început deja, în ciuda tuturor aşteptãrilor şi declaraţiilor optimiste de pe marginea bazinului legate de soarta USL. Dragostea, şi în politicã, dureazã cam tot trei ani, fix ca-n filme. Apoi încep şicanele şi “traducerile’’, vorba lui nenea Iancu.
Aşa se face cã astãzi stãm cu toţii, spãrgând seminţe, în pragul divorţului naţional dintre social-democraţi şi liberali, precedat, în buna tradiţie româneascã, şi nu numai, de certuri “fine’’ la baionetã, infidelitãţi şi pase la firul ierbii. Lanţul de iubire a ruginit şi s-a rupt din zale, pe ici pe colo, prin pãrţile esenţiale, şi asta odatã cu mega-controversatul subiect Kovesi. Atâta tam-tam s-a bãtut pe tema aceasta încât nici nu mai avem niciun chef sã insistãm acum. Probabil cã şi dvs. sunteţi la fel de plictisiţi de noua obsesie mediaticã din care fiecare înţelege ce vrea şi ce poate.
Televiziunile s-au încleştat cu o disperare furibundã de subiect şi au încins o atmosferã politicã şi aşa problematicã.
Bãnuit, mai mult pe nedrept decât pe drept, de brusc şi inexplicabil bãsism, premierul Ponta s-a trezit la uşã cu furiosul şi nãbãdãiosul Crin, cu poalele ridicate prin studiourile teve, supãrat mai ceva ca Marioara Zãvoranu pe fiica ei irepetabilã, Kerida, sau pe versatilul Vadim. Inepuizabilul prezidenţiabil e negru de furie la gândul cã parşivul de Bãse l-a dus efectiv cu zãhãrelul, ca pe un copil de grãdiniţã, pe partenerul lui politic Ponta: “Unii greşesc când spun cã sunt un om orgolios, cã vreau sã ajung cum o fi preşedintele României. Nu, greşesc! Ştiţi unde sunt eu un om orgolios? Sã îl vãd pe Traian Bãsescu în ultima sa apariţie, bucuros, autoritar, sigur pe sine, bãtându-şi joc de partenerul meu şi spunând cã a fost decizia lui Ponta sã o punã pe Kovesi”, a declarat marele şef de trib liberal.
Deci domnul Crin Antonescu nu e chiar aşa cum pare, un ditamai omul orgolios, nu, nici pomenealã. Acum ne-am mai liniştit puţin şi putem sã-l votãm în 2014. Sau nu. Orgoliul i se trezeşte doar când aude de preşedintele tolerat Traian Bãsescu, care face mişto de dumnealui, la un marghiloman cu premierul.
Cât despre Ponta, lasã cã nici el nu e uşã de bisericã sau templu budist. Nu iese fum fãrã foc, altfel nu se apuca şeful liberal sã ameninţe, duios, chiar cu plecatul în bejanie, în opoziţie. Cert e cã fãrã sprijinul PSD e cam greu de crezut cã Antonescu poate vedea Cotroceniul altfel decât invitat sau de dinafarã. Aşa cã visul USL, oricât de ingrat începe sã devinã, e musai sã ţinã pânã în zori, în 2014. Asta dacã ţine. Şi mira-ne-am sã ţinã.
Ce vis politic a ţinut în biata noastrã ţãrişoarã democraticã? CDR? D.A.? Nţ. Aşa cã sã nu ne mire faptul cã şi tanti USL se va destrãma, mai devreme sau mai curând, fix în douã: o USL mai micã dar energicã, liberalã, cu Crin în frunte, pornind într-o nouã cruciadã antibãsistã. Şi într-o altã USL, mai mare, pesedistã, cu Oprescu jucând rol de pirat iar Ion Iliescu de port-drapel. Cotroceniul e un cozonac mult prea dulce ca feliile lui sã se împartã în mod paşnic.
