Putem cu uşurinţã constata faptul cã la ora actualã aproape cã nu mai existã opoziţie exterioarã puterii actuale, USL. Democrat-liberalii se zbat, politic vorbind, între viaţã şi moarte, încercând cu disperare sã se regãseascã. Problema regãsirii în PDL e însã destul de complicatã pentru adepţii lui Vasile Blaga şi cei ai Elenei Udrea, ca sã nu mai vorbim despre perdanţii lamentabili grupaţi în jurul Monicãi Macovei. Dupã tot calamburul de la alegerile interne, punţile dintre grupãri sunt din ce în ce mai fragile, iar o destrãmare e foarte probabilã dacã democrat-liberalilor le lipseşte acum, în ceasul al 12 -lea, tactul.
Nici PP-DD nu stã mai bine. Lipsit de lideri, lipsit de doctrinã şi experienţã pe câmpul de bãtaie al politicii, PP-DD rãmâne ce a fost, şi mai puţin decât atât: visul megalomanic al unui populism ieftin şi televizat, nicidecum un partid bine structurat şi incisiv. PP-DD e mai degrabã o imensã dezamãgire pentru cei care aşteptau de la acest partid o mai pronunţatã fermitate.
Restul formaţiunilor ce s-ar revendica de la statutul de opoziţie, PRM sau PNŢCD, nu mai au parcã nicio vlagã. Iar despre Mişcarea Popularã sau cetãţenii grupaţi în jurul unui personaj rigid precum Mihai Rãzvan Ungureanu – nu putem spune mai nimic sigur. Încã un experiment cu şanse de eşec în care o mânã de intelectuali cu aspiraţii politice încearcã sã se adune şi sã spunã ceva şi nu reuşesc.
Pe zona opoziţiei domneşte aşadar o letargie de cel mai prost augur. Sã nu ne fie cu mirare când vom descoperi opoziţia nu în exteriorul puterii, ci chiar în sânul ei. Dupã mârâiturile unui Varujan Vosganian şi a altor liberali nemulţumiţi de “jugul’’ pesedist, dupã încruntãrile lui Crin Antonescu repede temperate de unii şi alţii, la ce ne-am mai aştepta? Visul liberalo-pesedist nu e fãcut sã dureze la infinit. E doar o schemã câştigãtoare, ca la loto, aşa cum a fost cândva alianţa Dreptate – Adevãr. O schemã din care se va ieşi, fatalmente, la un moment dat. Nu acum. Momentan mizele commune sunt uriaşe şi nimeni nu-şi permite mai mult decât câteva mici mârâituri prin colţuri.
O datã e miza amendãrii Constituţiei, apoi miza regionalizãrii – felierea şi împãrţirea sferelor de influenţã.
Apoi sunt alegerile europarlamentare şi, finalmente, lupta pentru Cotroceni.
Toate aceste mize ţin încã în viaţã USL. Pânã atunci are şi opoziţia o şansã sã-şi revinã, sã se reconfigureze. Iar actorul principal al opoziţiei va fi, evident, tot Traian Bãsescu care îşi pregãteşte deja platforma politicã pentru revenire. Cã o fi PDL, cã o fi Mişcarea Popularã, oricum, Traian Bãsescu, odatã plecat de la Cotroceni, va reveni în prima linie. Sã nu ni-l imaginãm stând acasã şi scriindu-şi memoriile cotroceniste. Nici vorbã!
Traian Bãsescu se va reinventa. Şi o va face destul de repede, mai ales cã premisele – distrofia opoziţiei de azi – îi permit şi-i favorizeazã acest lucru.
