Poliţiştii de frontierã mehedinţeni au confiscat pe tot parcursul anului 2011, peste 200.000 pachete de ţigãri netimbrate, în valoare de circa 200.000 de euro. Ţigãrile au fost depistate pe traseu, majoritatea provenind din Muntenegru şi Serbia, dar şi pe Dunãre, iar profitul contrabandiştilor ar fi fost de 100 la sutã, dacã oamenii legii nu le-ar fi încurcat socotelile. Marfa confiscatã nu ajunge pe rafturile magazinelor de profil, cum s-ar crede la prima vedere pentru a fi comercializatã, ci este tocatã în nişte malaxoare speciale. Practic, ţigaretele sunt tãiate ca hârtia, iar deşeurile ajung la groapa de gunoi. „În momentul de faţã în depozitul de la IJPF Mehedinţi se aflã peste 55.000 pachete de ţigãri netimbrate, care aşteaptã sã fie preluate de firme specializate pentru a fi distruse”, a afirmat purtãtorul de cuvânt al IJPF Mehedinţi, comisarul şef Valeriu Pera. Potrivit Codului fiscal în vigoare, companiile cu o cota de piaţã mai mare de 5%, sunt obligate sã distrugã capturile (în totalitate mãrcile care le aparţin şi proporţional cu cota de piaţã, mãrcile necomercializate oficial în România). Aceste firme sunt British American Tabacco, Philip Morris şi Japan Tobbacco Internaţional (JTI). În depozitul denumit de poliţiştii de frontierã „camera de corpuri delicte” sunt în prezent şi alte mãrfuri confiscate de oamenii legii, cum ar fi alcool, CD-uri, articole de îmbrãcãminte şi parfumuri contrafãcute, motoare de barcã, plase de pescuit, bãrci, ambarcaţiuni. Ţigãrile rãmân pentru o anumitã perioadã în depozitul Poliţiei de Frontierã, mai exact pânã expirã termenul de soluţionare a contestaţiilor depuse de cei care se considerã neîndreptãţiţi. Numai dupã expirarea acestui interval de timp, ţigaretele sunt preluate de firmele respective. Pentru distrugerea acestora, autoritãţile care confiscã ţigãri trimit o înştiinţare în scris cãtre firmele producãtoare, în care se precizeazã locul şi cantitatea mãrfii confiscate, pentru ca reprezentanţii companiei sã le poatã ridica. Dupã preluare, ţigãrile se depoziteazã şi se pãstreazã în spaţii din incinta firmei producãtoare unde nu intrã în contact cu cele produse legal, pentru a evita pericolul infestãrii, dar şi datoritã regimului fiscal special al antrepozitului. Periodic, compania informeazã Ministerul de Finanţe în legãturã cu cantitatea de ţigãri existentã şi solicitã aprobare pentru distrugerea acesteia. Dupã ce se primeşte aceastã aprobare, reprezentanţii ministerului stabilesc o zi în care ţigãrile urmeazã a fi distruse. La data stabilitã, oficiali de la Finanţe şi de la Interne confruntã la sediul companiei respective cantitatea de ţigãri din depozit cu cea care apare în documentele autoritãţilor care le-au confiscat şi împreunã cu reprezentanţi ai firmei asistã la distrugerea acestora. Una din companii a folosit, de exemplu, de-a lungul vremii, mai multe formule de distrugere a mãrfii de contrabandã. Procedura de distrugere nu este standardizatã, fiecare producãtor apelând la modalitãţi care îi sunt la îndemânã. Iniţial, a distrus ţigaretele şi tutunul prin incinerare, la furnalul de la “23 August”, iar mai târziu direct la groapa de la Glina, unde se turnau diverse substanţe ca mai apoi pachetele sã fie presate cu buldozerul.
