La o primã impresie, plantarea unor hipermarketuri la marginea oraşului pare o chestiune ce ţine de civilizaţia consumului, modernistã şi de o utilitate publicã incontestabilã, iar primarul Gherghe ar putea fi felicitat pentru acest lucru. Dar, din pãcate însã, aceste “temple’’ comerciale nu vin pe fondul unui boom economic, nici mãcar al unei normalitãţi economice, ci dimpotrivã pe fondul unei grave crize financiare şi sociale care afecteazã şi mai abitir un oraş şi aşa lovit de şomaj, de lipsa locurilor de muncã, şi lipsit de o perspectivã viabilã în ceea ce priveşte redresarea.
Nu cred cã s-a realizat niciun studiu de impact atunci când au fost demarate aceste “investiţii’’, şi ne referim aici la impactul pe care aceste hipermarketuri îl au şi-l vor avea asupra mediului comercial autohton. Sigur, probabil cã mulţi nici nu s-au gândit la aşa ceva, luaţi de valul plãcerii de a plimba cãruciorul printre rafturi, însã impactul e cât se poate de real. De aceea în unele oraşe de mãrime medie sau micã din occident au loc uneori proteste atunci când vreun mare lanţ de magazine sau altceva similar intenţioneazã sã-şi deschidã acolo o reprezentanţã. Atunci comunitatea reacţioneazã, conştientã de impactul asupra mediului de afaceri local. Niciun mic magazin de materiale de construcţii sau alimentar nu poate concura cu un hipermarket, iar falimentul devine deja o iminenţã.
Amplasate la periferie, aceste hipermarketuri aspirã marea majoritate a cumpãrãtorilor, lãsând micilor magazine o şansã redusã de a supravieţui. De aceea unele comunitãţi locale din occident îşi fac anumite politici protecţioniste, încurajeazã piaţa localã, creeazã facilitãţi, astfel încât multinaţionalele sã nu sufoce chiar totul.
Bine, în perioade de crizã nici hipermarketurile nu o duc prea bine. Dupã euforia de început, cumpãrãtorii încep sã-şi rarefieze rândurile. Pentru un oraş de dimensiunile demografice şi economice ale Severinului hipermarketurile nu rezolvã nimic. Problemele de fond rãmân, dincolo de toate tentaţiile consumeriste şi de pavoazãrile edilitare. Dacã oamenii nu au cu ce sã cumpere degeaba avem marketuri pline de produse fel şi fel. Preţurile sunt mari iar banii puţini.
Problemele de fond ale comunitãţii noastre nu ţin de schimbatul bordurilor şi de asfaltarea unor strãzi, aşa cum nu ţin nici de plantarea hipermarketurilor. Probleme de fond ţin de structura economicã precarã a oraşului, de marile unitãţi industriale închise sau muribunde, de rata mare a şomajului, de lipsa investiţiilor cu adevãrat semnificative, de lipsa de şanse a tineilor în acest oraş.
Avem zeci de sedii de bãnci, benzinãrii, hipermarketuri, magazine şi baruri. Nu prea avem fabrici. Nu prea avem locuri de muncã, adicã surse de bani şi de cheltuieli.
Consumerismul, în cazul acesta, e doar un lux şi, pentru foarte mulţi dintre cei care nu-şi permit acest lux, o sursã de frustrare socialã.
Primarul Gherghe trãieşte încã sub mirajul aparenţelor şi al gesturilor de imagine, pompoase, al populismelor de tot felul, cu orice prilej. Fanfarele cântã, se servesc mici, cântãreţii de muzicã popularã urcã pe scenã, beculeţele se aprind, se mai planteazã o ţâşnitoare artezianã, se mai toarnã nişte bitum, şi cu asta basta. Cam acelaşi lucru îl fãcea şi fostul primar Dinu, doar cã la o scarã mai mediocrã. ªi dincolo de toate aceste chestiuni frumuşele problemele de fond rãmân pe mai departe, fãrã soluţii.
Aproape jumãtate din populaţia oraşului e formatã din pensionari, şomeri sau oameni ce nu au un venit sigur. Alte câteva mii, dacã nu mai mult, sunt plecaţi afarã. Restul, puţinii care mai au un salariu, încearcã sã reziste acestor vremi tulburi şi, odatã pe sãptãmânã, trec val-vârtej prin hipermarketuri sã guste din binefacerile capitalismului.
PS: În mai multe rânduri, de la aprinderea luminilor de sãrbãtoare în Severin, s-a insistat pe lângã conducerea Primãriei Severin sã aprindã luminiţele şi pe strada Orly. Asta pentru cã ele fuseserã atârnate nu şi conectate la energia electricã. În zadar, cãci ele au rãmas tot stinse, semn cã edililor nu le prea pasã de votanţii din aceastã parte a oraşului. Acum firma, redevenitã “de casã”, le dã jos… tot pe bani, ca şi la montare!
