Enoriaşii parohiei mehedinţene Baloteşti au avut parte în Duminica Vameşului şi a Fariseului, a XXXIII-a dupã Rusalii, de o îndoitã bucurie duhovniceascã.
În biserica parohiei a slujit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie Preasfinitul Pãrinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, împreunã cu un ales sobor de preoţi şi diaconi.
În cuvântul de învãţãturã, Pãrintele Episcop a arãtat cã starea de pocãinţã continuã este bineplãcutã lui Dumnezeu, care ascultã rugãciunea fãcutã cu strãpungere de inimã:
“Ori de câte ori ne rugãm, sã-i arãtãm lui Dumnezeu pãrerea noastrã de rãu pentru pãcatele sãvârşite. Odatã ce ne-am spovedit şi ne-am arãtat pãrerea de rãu, primim dezlegare, dar înaintea lui Dumnezeu ne vedem pe noi înşine pãcãtoşi, ca unii care am greşit. Iubiţi credincioşi, rugãciunea sã o spunem cu toatã strãpungerea de inimã! Sigur cã aceastã strãpungere de inimã pe care se cuvine sã o avem la rugãciune vine şi dintr-un alt motiv, ştiut numai de noi: un necaz, o boalã, o suferinţã, dar atunci, mai mult ca oricând, sã strigãm cãtre Dumnezeu ca Petru, când se scufunda în valuri: <Doamne, scapã-mã! Doamne, ajutã-mã! Doamne, nu mã lãsa!> În acest fel, sã ne asemãnãm vameşului, a cãrui pocãinţã sincerã i-a adus împãcarea cu Dumnezeu şi linişte sufletului!”.
Dupã Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Pãrinte Episcop Nicodim a sfinţit o troiţã ridicatã în cinstea eroilor din acest sat, ridicatã pentru prima datã în anul 1944, restauratã în ultimii ani.
Dupã momentul sfinţirii, Prea Sfinţia Sa le-a vorbit oamenilor despre semnificaţia crucii în viaţa oamenilor, arãtând cã strãmoşii noştri au avut evlavie cãtre Sfânta Cruce, ridicând frumoase troiţe, având drept exemplu pe Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena.
Pãrintele Arhimandrit Pavel Nicolãescu, stareţul mãnãstirii Topolniţa, a prezentat istoricul acestei troiţe, arãtând cã este una dintre cele mai complexe, având în componenţã peste 30 de cruci.
La ceremonia religioasã a participat şi unul dintre meşterii care au contribuit la restaurare, domnul Nicolae Mladinescu din comuna Godeanu, cel care a mãrturisit cã a fost nevoie de mai mulţi ani de muncã, alãturi de alţi meseriaşi.
La acest eveniment deosebit din viaţa comunitãţii au ţinut sã participe mulţi dintre fiii satului, care au pregãtit prinoase atât pentru vii cât şi pentru adormiţi.
De aceea, în încheiere s-au sãvârşit atât o slujbã de mulţumire, cât şi una de pomenire a eroilor şi a celor adormiţi întru nãdejdea învierii.
