De 1 Martie, obiceiul dãruirii mãrţişorului e întâlnit doar la români. Demult, femeile împleteau douã fire de lânã, unul alb şi unul roşu (sau negru) şi legau şnurul la gâtul sau la mâna stângã a copiilor sau tinerelor fete. Purtau mãrţişoare şi adulţii, toţi cei care aveau nevoie de ocrotire şi tot ce era de protejat într-o gospodãrie: vitele, cloşca, oile. Acest obicei diferã în funcţie de zona ţãrii. În unele locuri doar copiii poartã aşa ceva. În alte pãrţi doar fetele şi nevestele tinere primesc mãrţişoare, iar în anumite zone din Moldova , fetele sunt cele care confecţioneazã şi apoi dãruiesc mãrţişoare aleşilor lor.
Perioada de timp destinatã purtãrii mãrţişoarelor diferã de la o zonã la alta: 9 zile, 12 zile, toatã luna martie sau pânã înfloresc pomii. Apoi şnurul trebuie legat de creanga unui pom. Mai târziu, de şnur s-a atârnat un ban de aur sau de argint. Apoi când tradiţia a pãtruns şi la oraş moneda a fost înlocuitã de mici obiecte care simbolizeazã norocul, dragostea, zodiile, primãvara. În zilele noastre, obiectul atârnat de şnur poate fi aproape orice (animale, personaje din desene animate, bijuterii etc.).
Important este, totuşi, ca obiectul sã fie dãruit cu drag şi sã fie însoţit de un gând bun.
Purtaţi de cãtre cadrele didactice spre pãstrarea tradiţiilor noastre, preşcolarii de la Grãdiniţa 20 se pregãtesc şi ei sã întâmpine primãvara şi au pornit la confecţionarea de mãrţişoare pe care doresc sã le ofere fiinţelor dragi. Printre acestea se aflã doamnele educatoare, mamele, bunicile, surorile sau colegele de grupã. Copiii sunt foarte încântaţi de activitate şi lucreazã cu multã dãruire.
