* Am trecut în 2012. S-a întâmplat ceva special, cum anticipau unii şi alţii pe la colţuri? Aş, de unde!? S-au întâmplat exact aceleaşi lucruri de care am avut parte pânã la sfârşitul lui 2011. Adicã accidente cu morţi şi rãniţi, crime, sinucideri, violuri, incendii, cu toate dramele aferente. Acum îmi dau seama (cam târziu!) cã trebuia sã încep cu un „Bine v-am gãsit în Noul An!”. Aşa este, îmi fac mea culpa. Dar chiar… bine v-am gãsit? Bine ar fi sã fie… BINE! Altminteri, vorba unui poet, sãnãtoşi, voinici? Cum o mai duceţi cu fericirea?
* Eu, mãrturisesc, cu totul aproximativ. Aproximativ egal cu prost spre foarte prost, ca sã fie foarte clar, vorba fostului premier Adrian Nãstase. (Observaţi, sper, cã am început sã mã exprim în citate… şi ce mai citate, ţâţã de mâţã, nu altceva!). O sã spuneţi cã exagerez, cã sunt dominat de viziuni, de stãri de spirit negativiste, deprimante, cã domnul Dracu nu e chiar atât de negru ş.a.m.d.. Iar sunt nevoit sã vã dau, într-un fel, dreptate. Dar nu v-aţi gândit cã pesimismul ar putea fi cea mai tare formã de optimism? şi aici s-ar putea sã mã contreze cineva, care sã susţinã principiul gândirii permanent pozitive. şi sã-mi ofere exemplul premierului Emil Boc, care, deşi trecea prin momente dintre cele mai grele (decesul tatãlui sãu, în plinã perioadã de sãrbãtori), nu a pregetat sã ţinã şedinţa de guvern, înainte de a pleca la funeralii. Recunosc, exemplul este impresionant din toate punctele de vedere. Cu atât mai mult, cu cât omul s-a ţinut tare şi dupã consumarea tristului eveniment. Nu degeaba l-au poreclit ai lui „Piticul atomic”! Revenind însã la chestiunea gândirii pozitive, personal, mi se pare o gãselniţã ieftinã, bunã de debitat numai la şuete de o calitate îndoielnicã şi pentru a menţine, în mod artificial, un tonus pozitiv. Cum sã gândeşti „pozitiv” când vezi cã toate-ţi ies pe dos?
* In noaptea Revelionului, autoritãţile severinene au ţinut sã sãrbãtoreascã, alãturi de cetãţenii oraşului, pe recent inaugurata „arterã de promenadã” Crişan, trecerea în Noul An. Dupã declaraţiile edililor, s-ar fi pus la bãtaie o tonã de vin, zeci de kilograme de cârnaţi şi câteva zeci de mii de sarmale. Noi nu ştim, în noaptea cu pricina, eram în altã parte şi nu prea ne ardea de chefuialã, dar mai mulţi martori la evenimentele de pe Crişan ne-au mãrturisit cã totul a fost un semi-fiasco, iar produsele oferite de Primãrie, cu sprijinul sponsorilor au fost de o calitate îndoielnicã. Dovadã cã, a doua zi, lucrãtorii de la serviciul de salubritate au avut mult de lucru cu scoaterea petelor de grãsime şi de culoare… bahicã de pe caldarâmul atât de preţios şi de… pretenţios al arterei. Ce nu am putut afla a fost dacã, la fel ca în urmã cu trei-patru ani, pe post de ospãtari, s-au aflat şi remarcat nişte aleşi ai neamului, care, în Parlament aveau sã se… remarce fie prin zecile de bâte-n baltã, fie printr-o muţenie absolutã. Semn cã locul lor ar fi fost, într-adevãr, la tejghea…
* Constantin Brãgaru , primarul Orşovei, zis şi Cobra, a devenit obiect de disputã politicianistã. Chiar când sã zicem şi noi „mâine anul se-nnoieşte”. Din aceastã întâmplare, au rezultat nişte discuţii în media, care ne-au lãsat, pur şi simplu, ţuţ. Dupã care am râs precum cocoşaţii, ştiţi dumneavoastrã, stare ce nu ne-a trecut nici acum… Cine-i repereazã onoarea lui mister Cobra?
