Silviu Brucan ne-a fãcut, în 1990, “stupid people”, adicã, într-o traducere rapidã, “popor prost”. Ne-am supãrat atunci, pe considerentul, cum adicã, noi, “poporul”, suntem proşti? Cine eşti tu, mãi, Brucane – şficuiau întrebãrile - sã ne faci tu pe noi, “poporul”, proşti?
Aşa a fost atunci… Acum, la sfârşitul celor douãzeci şi doi de ani – cu doi ani peste cei douãzeci propovãduiţi de acelaşi Brucan ca sã învãţãm democraţia şi, pe cale de consecinţã, sã ieşim din “prostie”- iatã, ni se spune cã suntem în crizã. Crizã mare, monşer, vorba lui Caragiale! Dar ce crizã e asta, mãi, popor, dacã guvernanţii noştri au bani sã ne dea sarmale şi vin fiert, concerte cu vedete, care iau bani mulţi – în euro! – pentru prestaţiile lor din pieţele publice, ca şi în noaptea acestui Revelion 2012? Aşa a fost, sã ne amintim, şi-n ceilalţi ani, în aceeaşi noapte: acelaşi meniu, cu mâncare moca, vin sau ţuicã fiartã, cu recitaluri pop-rock sau folclorice… Deci, dacã atunci nu era crizã, administraţiile aveau bani pentru aşa ceva, acum, suntem în crizã şi, totuşi, sunt bani, la consiliile locale, sã facem exact aceleaşi plãţi, ba chiar cu ceva plusuri, pe ici, pe colo, cã sã fie un element, douã de noutate. Deci, în concluzie, aveam bani la bugetele locale când nu eram în crizã, avem bani şi când suntem în crizã! Lipsa de logicã a acestei situaţii are o explicaţie cât se poate de… logicã, de la latini citire: pentru “circ” sunt bani mereu, puterea ştiind cã fie “pâinea” cât de… scumpã, “circul” trebuie întreţinut!
Acceptând situaţia ca atare, revenim la “prostia poporalã”, şi întrebãm: suntem “proşti” sau suntem prostiţi? Dacã suntem „proşti”, ne meritãm soarta, atâta vreme cât nu ne asumãm postura şi nu facem ceva sã ieşim din ea… Dacã suntem prostiţi şi nu facem nimic sã ieşim din cercul vicios în care ne-am complãcut pânã acum, riscãm sã cãdem în… prostie, de-a binelea!
Orgoliul ne face sã ne postãm pe poziţia “prostiţi”, este o poziţie mai… convenabilã, mai suportabilã, vina cade, cel puţin la jumate, pe cel care ne-a prostit, iar noi devenim din vinovaţi principali, complici la aceastã vinã, dacã putem spune aşa!
Administraţiile locale s-au întrecut şi-n ultimele zile ale anului trecut, 2011, sã ne atârne ghirlande de luminiţe, pe toate strãzile centrale şi-n spaţiile destinate, tradiţional, perpetuãrii spiritului sãrbãtorilor de iarnã. Cu atâtea luminiţe, am uitat de… “luminiţa de la capãtul tunelului” a anilor nouãzeci, ca simbol al speranţei ieşirii din sãrãcie şi din obscuritatea comunismului, pe care “luminiţã” n-o mai vedem, culmea, nu din cauza crizei, ci din cauza prea multelor luminiţe aprinse – dar asta uitãm – pe banii noştri! Astfel, spiritul sãrbãtorilor a fost deturnat, a fost confiscat, vinul fiert din noaptea Revelionului, oferit cu tona, plus sarmale, apãrând ca fiind din partea primãriilor! Dar se uitã – prostie curatã! – sã ni se aminteascã (sau sã ne amintim, cu de la noi putere) cã banii respectivi sunt de la bugetul local, adicã banii contribuabililor, adicã banii tuturor, adicã ai noştri, ai “poporului”, adicã fie ai “prostimii” fie ai “prostiţilor”, cum vreţi sã interpretaţi!
Se va spune, poate, cã plata acelui vin fiert şi a acelor sarmale, s-a fãcut din sponsorizãri! Curat sponsorizare, cã sã rãmânem la Caragiale, dar întrebãm: sponsorii aceia, ce interes au avut sã întreţinã o administraţie care este… în crizã? Ce interes au ei, adicã, sã perpetueze o putere care este în crizã, care suferã de lipsa banilor pentru salarii decente şi pensii rezonabile? Au sau nu au vreun interes? Desigur cã au, altfel nu s-ar implica, pe cine “prostesc” ei, ne vine nouã sã strigãm, dar n-o facem ca sã nu se spunã cã influenţãm opinia publicã!
Totuşi, întrebãm altfel: Noi, “noi, poporul”, ce interes avem sã ne lãsãm “prostiţi”? Sau ce interes avem sã simulãm prostia? Ca sã ne salvãm sau pentru cã aşa ni s-a spus, cã e crizã, şi cã trebuie sã… suferim, sã suportãm? Mai departe: Cine este sãrac, noi, care stãm în faţa televizoarelor şi ne uitãm la ei, cum se exhibã în maşini de lux şi ţinute de firmã, întâmpinând Noul An în locaţii de fiţe, sau milioanele de ţãrani, locuitori ai unor sate depopulate, cu primari ce se zbat sã ţinã comunitãţile pe linia de plutire ori încercând sã gãseascã soluţii… de a trece în formula de partid care sã le asigure mandatul pânã la capãt şi posibila prelungire a lui? Sau orãşenii, din apartamentele debranşate de la agentul termic? Sau disperaţii care se sinucid cã nu mai au soluţii, cã nu mai vãd “luminiţa de la capãtul tunelului” din cauza jocurilor de lumini… sãrbãtoreşti?
Anul 2012 este an electoral, dar şi an de crizã. Cum se vor împãca cele douã dimensiuni de-a lungul celor 365 de zile? Campanile electorale cer bani mulţi, şi de la buget şi de la… sponsori, iar criza cere austeritate, atât privind bugetul cât şi pe firmele sponsorizante! Curat dilemã, monşer, din care, vã spun, dacã ne vom lãsa “prostiţi”… se va ieşi! Se va ieşi nu pentru cã noi, ca popor, nu vom ştii sã decodãm formulele de susţinere a campaniilor electorale şi a tuturor gesturilor care le vor precede spre a le susţine şi consolida, ci pentru cã ne complacem în aceastã stare, pentru cã ne-au… dresat sã ne mulţumim cu puţin, ne-am obişnuit “sã trãim bine” la limita suportabilitãţii, iar asta ni s-a indus cã este… o performanţã!
Anul 2012 va fi un an greu nu pentru cã este crizã, ci pentru cã ne-am obişnuit sã trãim cu aceastã idee, fãrã sã privim în jurul nostru şi sã-i vedem pe ei, guvernanţii, cã nu sunt deloc în crizã! Ei hururesc cãlare pe buzunarele noastre ţipând în gura mare cã e crizã, precum hoţul care strigã “Hoţul!”, iar noi, “poporul” reacţionând din bun simţ, ne bãnuim între noi cã am fi cel care furã! Ei nu sunt în crizã, pentru cã dacã ar fi, ar fugi ca dracul de tãmâie de la a guverna un stat falit, sãrac, cu buget insuficient, cu foamete peste tot etc. etc. Dar, nu, bani sunt, resurse sunt, ei doar strigã “ Crizã! Crizã!” pentru ca noi sã ne bãnuim între noi cã am fi vinovaţi de criza asta “mondialã”! Curat mondialã!
D. Crizeanu
