Am aflat de Cãtãlin Dorian Florescu într-o emisiune culturalã recentã: Robert Şerban avea invitat pe românul care la 15 ani a plecat din Timişoara stabilindu-se în Zurich. Cartea prezentatã, Jacob se hotãrãşte sã iubeascã, tradusã în limba românã şi apãrutã la Editura Polirom, 2012, a fost desemnatã cea mai bunã carte a anului 2011 în Elveţia.
Curiozitatea m-a determinat sã citesc douã dintre romanele apãrute în limba românã, printre care şi cea semnalatã mai sus. Fireşte nu sunt critic literar, nu stãpânesc metodele exegezei unui text de acest gen, dar, vorbesc din punctul de vedere al unui iubitor de literaturã care are bucuria de a o împãrtãşi şi celorlalţi.
Cartea surprinde problemele existenţiale ale unei familii de şvabi dintr-un sat bãnãţean într-un rãstimp marcat de al doilea rãzboi mondial şi de primii ani ai comunismului. La vederea titlului ai impresia cã romanul trateazã eterna poveste de dragoste cu un sfârşit mai mult sau mai puţin mulţumitor. Însã, de la primele pagini autorul capteazã prin stilul personal, subiect şi modul în care îşi construieşte romanul. Personajul principal are un traseu existenţial extrem de complicat în care acumuleazã deopotrivã urã, dragoste, întrebãri şi frustrãri.
Autorul reuşeşte sã realizeze o întoarcere în timp pentru a reliefa rãdãcinile familiei de şvabi, Obertin, şi pentru a le creiona originile îndepãrtate. Am regãsit în firul naraţiunii comparaţii nu tocmai fericite între minoritãţile satului: germani, evrei, sârbi, români. Se observã cã autorul este un foarte bun cunoscãtor al românilor minoritari din satul german de lângã Timişoara. Nu se eschiveazã a spune lucrurilor pe nume când vine vorba de lipsa de seriozitate, duplicitatea sau neîndemânarea locuitorilor sãteni de etnie româneascã. Foloseşte orice prilej de a arãta superioritatea germanã.Şi pe bunã dreptate! Tocmai de aceea i-am acceptat cu uşurinţã cele câteva ironii la adresa românilor din satul descris. Pe lângã admirabilul mod în care este scrisã cartea, Cãtãlin Dorian Florescu ne oferã o cutremurãtoare lecţie de istorie. Le-am recomandat-o şi elevilor mei ca o alternativã la lecţiile de istorie despre ideologia nazistã şi atrocitãţile comunismului. Uneori este suficient sã cauţi adevãrul istoric între coperţile unui roman bine scris decât sã scormoneşti printre rândurile unor pseudoistorici. Oricum adevãrurile se trãiesc şi rãscolesc suflete sensibile.
Aceasta este impresia mea dupã lecturarea cãrţii lui Cãtãlin Florescu, pusã în balanţã cu o altã creaţie a lui Mo Yan, Schimbarea,(autorul chinez a primit Rremiul Nobel pentru literaturã în anul 2012) , una dintre cele mai slabe cãrţi cititã vreodatã.
Vã invit sã le parcurgeţi pe amândouã. Alegerea vã va aparţine. Eu m-am hotãrât: premiul Nobel al sufletului meu pentru 2012 rãmâne Jacob se hotãrãşte sã iubeascã.
Petronela NEGRESCU
