Demisia din Senat a lui Dan Voiculescu nu a fãcut gaurã în stratul de ozon al politicii autohtone. Se pare cã mai nimeni nu a leşinat de indignare sau de regret. Padrele fondator al unui partid, fost PUR, actualmente conservator, aflat pe undeva la maximum 2-3% în opţiunile electoratului, nu a fost niciodatã vreo figurã charismaticã a politicii de pe malul Dâmboviţei, dimpotrivã. Dan Voiculescu e un personaj mai degrabã de culise, de dupã cortinã, influent şi de temut prin mecanismele mediatice pe care le patroneazã, antenele, şi de care politicienii noştri au nevoie ca de aer dacã vor sã fie cunoscuţi şi apreciaţi de mase. Tocmai de aceea, în ciuda celor 2-3% pe care le pot strânge cu greu dacã-i laşi pe cont propriu în spaţiul de joacã, onorabilii conservatori se aflã în calculul actualei coaliţii de putere. Fãrã personalitãţi, fãrã charismã, mai degrabã anonimi şi tãcuţi, conservatorii sunt de fapt doar ecourile politice palide ale forţei angrenajului mediatic reprezentat de antene, unul, sã recunoaştem, extrem de eficient la capitolul manipulare şi influenţã graţie unor jurnalişti de excepţie, persuasivi, adeseori ’’inchizitoriali’’, dar foarte credibili. Aceşti jurnalişti, la drept vorbind, sunt de o mie de ori mai buni ca oameni politici decât politicienii pe care-i invitã la talk-show-uri.
Politic vorbind conservatorii nu prea existã. Dar cu toate acestea şi-au fãcut mereu loc la masa puterii. Vã amintiţi de celebrul ministru consevator Codruţ Cherecheş, acuzat într-un dosar obscur de spionaj economic? E un produs al trustului Intact, patronat de ex-senatorul Voiculescu. Nu a mai auzit nimeni de acest Codruţ Cherecheş. Probabil nu va mai auzi nimeni, peste ani, nici de Daniel Constantin, actual ministru agrar, care este totuşi o figurã cuminte şi onorabilã în politicã, dar fãrã sã exceleze prin altceva în afara apartenenţei la un partid, conservator, de buzunar. De buzunar dar foarte bine înghiţit, din nevoi mediatice, de mari partide, clasice şi mature, precum PNL sau PSD. Adevãrul este cã fãrã sprijinul lui Dan Voiculescu, respectiv al antenelor, nici PSD nici PNL nu ar fi astãzi la putere. Iar dacã, de exemplu, Traian Bãsescu se aflã astãzi undeva foarte jos ca popularitate, un mare procent din “meritul’’ acestei declasãri revine teribilului demers mediatic susţinut de antene. Hulit, stimat, ocolit, îmbrãţişat cu strângeri de inimã, agreat, cultivat, gâdilat discret, Dan Voiculescu rãmâne totuşi un personaj enigmatic şi greu de etichetat al politicii româneşti. Acum, demisionând din Senat, probabil încearcã un mic exerciţiu de imaculare, gen Bãsescu. Sã vedem însã dacã va ţine. Dacã va reuşi sã devinã mai uscat, mai simpatic, mai apretat. Pãrerea mea e cã nu va reuşi, dar, la banii şi influenţa mogulului, credeţi cã mai conteazã? Dacã Dan Voiculescu se enerveazã luni dimineaţa la cafea şi pocneşte din degete, la supãrare, pânã seara, şi PNL şi PSD pierd 10% în sondaje, iar pânã la sfârşitul sãptãmânii avem alt guvern sau îl suspendãm iar pe Bãsescu, sã fie clar!
