Norio Inagaki sau japonezul îndrãgostit de folclor, aceasta este “minunea” pe care am întâlnit-o sãptãmâna trecutã la Şişeşti. Micuţ, simpatic, dar şi extrem de meticulos, profesorul Norio Inagaki, colindã de ani buni ţara în lung şi-n lat studiind despre tradiţiile, obiceiurile şi folclorul românesc. Miercurea trecutã a poposit la Şişeşti unde primarul Marian Rãducan, gazdã primitoare, i-a pus la dispoziţie în Cãminul Cultural doi instrumentişti din Noapteşa (o vioarã şi un acorden) şi un grup de dansatori trecuţi puţin de 40 de ani. Timp de o orã şi jumãtate, meticulos ca un japonez a scos untul din dansatorii lui Marian, sub lumina reflectorului şi pregãtit ca un adevãrat profesionist cu douã camere de filmat aşezate pe trepiede, Norio Inagaki ştia fiecare pas al horelor româneşti. I-a luat uşor cu o Boiereascã, apoi Floricica, apoi Sârba, apoi Danţu, Bordeiaşul, Ghimpele, Frunza, Rustemul, Hora Miresei cam tot ce se joacã prin pãrţile noastre şi la toate ştia “paşii”. A rãmas plãcut surprins când a aflat cã în comuna Şişeşti mai sunt active grupuri care, de sãrbãtorile de iarnã, merg cu Vicleiul. În alte zone din ţarã acest obicei deja a dispãrut şi mai surprins fiind când a aflat cã la Şişeşti se mai gãsesc femei care îi pot reproduce obiceiul de “mormântare” Zorile. Ce sã mai spunem, în acestã perioadã în care cluburile şi discotecile au luat locul clasicelor baluri şi hore din zilele de sãrbãtoare… Jos pãlãria Norio Inagaki !!!
