Pe scena deocamdatã molcomã a politicii mehedinţene singurele mişcãri politice semnificative din acest an ce abia a început aparţin actualei opoziţii, adicã PDL. Cu calm şi tact, liderii democrat liberali încep sã reclãdeascã piatrã pe piatrã din zidurile unei cetãţi îndelung asediatã.
Am vãzut cã PDL şi-a reconsiderat poziţiile la Orşova alegând o nouã conducere localã. Pentru democrat-liberali Orşova e încã o ranã deschisã dupã eşecul de la locale. Apoi, la fel de tacticos, democrat-liberalii atacã constant cam toate temele politice la ordinea zilei, de la cazarea de lux a parlamentarilor la regionalizare. Apropo de regionalizare, liderul democrat liberal Mihai Stãnişoarã avanseazã în acest sens ideea integrãrii judeţului nostru în regiunea de Vest, alãturi de Timişoara şi Arad, şi nu alãturi de Dolj, Gorj. Adevãrul este cã nu ar strica totuşi un referendum pe aceastã temã.
În fond cred cã mehedinţenii au şi ei un cuvânt de spus, sau ar trebui sã aibã, şi nu sã fie trecuţi în graniţele unei regiuni fãrã sã fie deloc consultaţi. Am convingerea cã foarte mulţi ar fi de acord cu Mihai Stãnişoarã şi ar prefera ca judeţul nostru sã fie integrat în Vest, nu în Sud-Vest. Ideea cã la Craiova va fi “centrul’’ nu e la fel de atractivã şi de agreatã precum ideea ca respectivul centru sã fie la Timişoara.
Dincolo de toate acestea PDL a început bine acest an, cu mai mult calm, ceea ce anunţã o opoziţie maturã, pe care doar naivii o pot ignora.
În tabãra puterii nu se petrec deloc lucruri spectaculoase. Puterea doarme pe ea, obositã dupã victorii. La liberali situaţia e şi astãzi la fel de neclarã ca la finele anului trecut. Odatã Liviu Mazilu îndepãrtat de la şefie, liberalii se confruntã cu un mic vid de putere local, fãrã o soluţie de moment. Se pare cã merge şi aşa, în virtutea inerţiei, mãcar pânã la congres.
Problemele de la nivel central sunt oricum destul de grave. Pentru liberali e o întreagã dilemã cât vor rezista în combinaţia cu PSD şi PC. Probabil pânã când tema candidaturii lui Crin Antonescu va fi tranşatã. Dacã PSD şi PC merg pânã la urmã tot pe mâna lui Crin Antonescu atunci va fi linişte şi pace. Liberalii sunt prizonieri visului prezidenţial al liderului lor şi de acest vis depinde stabilitatea USL şi a actualei guvernãri.
În schimb PSD pare mai liniştit şi mai stabil, cel puţin la suprafaţã. Ponta mai are câteva luni şi împlineşte un an de guvernare şi nu pare deloc îngrijorat de stabilitatea acesteia. Dar pentru PSD nu e totuşi deloc uşor, ca imagine, cel puţin la nivel local. Are puţini oameni de imagine şi discurs public, capabil sã vinã cu argumente şi sã le susţinã public. Probabil aici vor juca un rol, ar trebui sã-l joace, şi parlamentarii USL de Mehedinţi, proaspãt aleşi, şi care momentan absenteazã din spaţiul dezbaterilor locale, blocaţi la Bucureşti pe tema cazãrilor şi bugetului propriu. La un moment dat însã probabil vor descinde şi dumnealor în peisaj, nu de alta dar sã vedem şi noi ce am votat, dacã a meritat sau nu.
Dar la aceastã întrebare am senzaţia însã cã deja ştim rãspunsul, nu-i aşa?
