Cum era şi de aşteptat dupã un an politic, 2012, agitat şi obositor, 2013 a debutat pe scena politicã mehedinţeanã printr-o apatie lipsitã de echivoc. O megalipsã de chef pluteşte prin aer, prin sediile partidelor politice, pe la casele politicienilor bãştinaşi. Epuizaţi de campanii electorale, de concedii, de porc, petarde şi artificii, eşecuri sau victorii, trãdãri şi certuri, politicienii judeţului îşi trag rãsuflarea la marginea pistei, conştienţi cã mai e mult pânã la linia de finiş şi cã nu are rost sã se epuizeze.
Anul 2013 va fi unul al construcţiei şi aşteptãrii. Puterea va încerca sã se stabilizeze şi sã se linişteascã intern, prin congrese. Iar opoziţia va încerca acelaşi lucru, pândind greşelile puterii de pe margine. În 2013 nu vor fi mari provocãri politice, nici mari conflicte. Abia la anul vin europarlamentarele şi prezidenţialele, cu mizele lor uriaşe. E timp pânã atunci ca adversarii sã-şi panseze rãnile, sã-şi numere rãniţii şi sã-şi ascutã armele.
Pentru USL va fi un an în care, o vreme, va avea ceva rãgaz sã demonstreze cã nu a câştigat degeaba alegerile. Sau cã nu le-a câştigat doar pentru profitul direct al unor grupãri de interese, al unor clanuri, ci pentru a scoate acest judeţ din impas, din criza economicã şi socialã în care se aflã. Megalomania puterii e o boalã stupidã şi regretabilã de care te vindeci greu sau niciodatã, şi ar fi de dorit ca problemele oamenilor sã primeze, sã-şi afle o rezolvare, şi nu micile interese politice locale, micile învârteli de partid.
Judeţul nostru e unul sãrac şi oamenii au ajuns deja la exasperare. În mod sigur nimeni nu va tolera pe termen lung politicianismul verso, indifferent de cine îl practicã.
În contextual unui an dificil pentru USL probabilitatea de erodare e destul de pronunţatã şi, dincolo de scorul electoral deja înregistrat, s-ar putea ca finele anului sã gãseascã o USL la jumãtate din nivelul de vot înregistrat în decembrie trecut. Dacã nu va şti sã ţinã în frâu nemulţumirile interne şi aşteptãrile sociale enorme USL poate claca, aşa cum a fãcut-o şi PDL la vremea lui. Ciocoism, corupţie, nepotism, aroganţã – sunt tarele care au fãcut din PDL un partid nefrecventabil, experienţã pe care USL se pare nu doar cã nu o evitã, dimpotrivã, o îmbrãţişeazã cu pasiune.
Pe partea cealaltã a baricadei, viaţa PDL pare mai uşoarã, odatã ce are în faţã doar o lungã prioadã de opoziţie în care nu are decât sã aştepte greşelile puterii. Greşeli pe seama cãrora îşi va mãri capitalul de imagine şi se va pregãti pentru prezidenţiale. Soarta de azi a PDL seamãnã cu cea a PSD din 2004 când a ieşit de la guvernare şi era bosumflat ca un fotbalist de liga a lll- a scos din joc de un arbitru nervos. Cu toate acestea PSD şi-a revenit, aşa cum şi PDL îşi va reveni la un moment dat. În politicã nimic nu e prestabilit iar cine are naivitatea sã parieze pe dispariţia PDL se înşalã. Nici PSD nu a dispãrut dupã 2004, dimpotrivã, a exploatat toate erorile guvernãrilor Boc şi a reuşit sã rãstoarne un PDL prea plin de sine. La fel va fi şi de data aceasta, fatalmente.
