Acum, cã PDL a reuşit sã-şi facã pohta ce-a pohtit, adicã sã comaseze alegerile, şi-a pus boii la cãruţa optimismului prudent lansând prin vocea pirpirie a premierului Boc cã în 2012 “Nu va fi nevoie sã operãm alte mãsuri care sã afecteze populaţia”. Foarte drãguţ din partea lui Emil Boc sã ne lase mãcar de sãrbãtori un dram de linişte iar democrat-liberalilor de pretutindeni mica iluzie cã, pe acest fond uşor relaxat, propriile lor şanse de reuşitã electoralã în anul ce vine vor creşte.
Dar, la drept vorbind, ce şanse mai au portocalii sã rãmânã pe puntea vasului aflat în plin uragan? Unii vor cãuta cu disperare sã se punã la adãpost în noul parlament, pe ei, odraslele sau acoliţii, alţii îşi vor aşeza poponeţul pe vreun fotoliu cãlduţ la şefia consiliilor judeţene sau în capul vreunei primãrii. Dar cei mai mulţi vor fi mãturaţi de valuri şi-i vom gãsi peste o vreme pe la firmele lor prospere sau chiar prin alte partide.
Cã-i convine sau nu lui Emil Boc, pentru noi experienţa politicã numitã PDL şi Traian Bãsescu a fost una dezastruoasã. Toate aşteptãrile au fost tot atâtea dezamãgiri. În afarã de vorbãrie politicã nu am avut decât gesturi reformiste stinghere, planuri eşuate, risipã impardonabilã a banului public, taxe şi mãsuri de austeritate alandala. Nu mai vorbim de cazuri grosolane de corupţie, cum e cel al fostului primar Apostu, de la Cluj. A pus cumva Boc cu botul pe labe mafia “bãieţilor deştepţi’’ pe care-o tot culpabiliza în campanie? Nu. Totul a fost de paradã.
Cã Boc nutreşte faţã de 2012 doar un optimism prudent poate fi o chestiune de decenţã, fãrã discuţie, dar în acelaşi timp spune foarte mult despre cât de slab e ca premier. Pur şi simplu ştie cã stã la cheremul contextului internaţional. Anul 2012 va fi unul bunicel, zice Boc, asta dacã nu cumva “actualele condiţii nu se înrãutãţesc”. Vom constata, la finele lui 2012, cã am avut încã un guvern care nu a avut niciun plan clar şi ferm, nicio perspectivã viabilã, şi care doar a navigat pe ape tulburi, slãvindu-l pe Dumnezeu cã încã nu au bãgat corabia în naufragiu total. Încã un guvern care a cârpit lucrurile şi care nu a avut curajul, de exemplu, sã facã din agriculturã o prioritate de stat. Mãcar la finele unui “cincinal’’ de guvernare sã zicã, da, am pus agricultura (sau sãnãtatea) pe roate, şi acum funcţionãm exemplar. Sau mãcar sã facã o reformã integralã, cap-coadã, fãrã fisuri: în justiţie, în învãţãmânt, în finanţe, oriunde.
Vom rãmâne tot cu aceleaşi sisteme şi subsisteme perfectibile deci imperfecte care vor fi şi ele “amendate’’, reformate, ajustate, în anii ce vor veni. Un alt ministru al învãţãmântului, de exemplu, va decide cã nu se mai dã bacul, sau cã orele de sport trebuie dublate. Instabilitatea şi cârpeala au continuat şi sub Boc, aşa cum, probabil, vor continua şi sub Ponta-Antonescu.
Sã nu ne facem mari iluzii. Politicienii susţin democraţia, dar asta nu înseamnã cã democraţia ne susţine neapãrat pe noi, poporul. E doar cel mai bun sistem de guvernare din cele posibile. Deşi şi acest lucru e de discuta
