* Candidaţii ARD nu au reuşit sã închidã nici mãcar un colegiu din ţarã, la alegerile de la 9 decembrie. Este, desigur, o contraperformanţã politicã fãrã precedent în România postdecembristã. Nu este, zic eu, un motiv de ruşine, cât un prilej de reflecţie. Şi, aş adãuga eu, un efect, pe undeva nedrept, al unei legi şchioape. Votul uninominal, pe care s-a bãtut atâta monedã cu nişte ani în urmã, este o mare prostie, aplicat la contextul politico-economic actual din România. Acest tip de vot îndepãrteazã, încet dar sigur, ţara aceasta din drumul ei cãtre democraţie. Infinit mai echitabil, în aceste circumstanţe, mult hulitul vot pe liste, cel care asigura, cât de cât, o reprezentare proporţionalã în Parlament a formaţiunilor care trec pragul electoral. Unde mai punem cã actuala lege ne-a mai procopsit cu încã 80 de parlamentari…
* În Mehedinţi, ca în mai toatã ţara, candidaţii USL au „închis” toate colegiile, chiar dacã unii dintre ei au avut prestaţii mai mult decât modeste, ca sã nu zic lamentabile. Un exemplu – Tudor Chiuariu, un fel de Gagamiţã înainte de ravagiile vârstei critice. Aşa e cu votul la grãmadã, „politic”, cum i se spune mai pretenţios. Normale mi s-au pãrut succesele lui Şerban Nicolae şi Viorel Palaşcã. De partea cealaltã, Mihai Stãnişoarã, cu cele aproape 30 de procente ale sale, a fost, ca prestaţie, „peste” Rodin Traicu, iar Marius Bãlu cred cã ar merita, cu cele 26 la sutã voturi, sã prindã un loc în Senat. În vizibilã creştere – Doiniţa Mariana Chircu, al cãrei discurs de campanie mi s-a pãrut convingãtor şi matur, în timp ce Andi Nodiţ a obţinut un procent nedrept de mic faţã de potenţialul de care dispune. Simple impresii…
* Partidele aşa-zis mici au avut o prezenţã decepţionantã. Dar acesta este un subiect despre care cred cã ar merita sã fie tratat mai pe larg. Ceea ce vom şi face cu un alt prilej.
* Victor Ponta a câştigat clar duelul de la Gorj cu semiinterlopul Dan Diaconescu, cel care, în ciuda oricãrei evidenţe, se dãdea, la televizuina proprie, câştigãtor în colegiul respectiv. Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt fãpturile sale! Acelaşi Ponta s-a precipitat, în cuvântul sãu de dupã încheierea scrutinului, sã facã propuneri de colaborare UDMR. Nu te ştiam amator de propuneri indecente, maistre! Justificãrile ulterioare ale gestului – mai degrabã penibile decât puerile. Şi iatã cum, în „buna” tradiţie româneascã, învingãtorii din alegeri se grãbesc sã le ardã una peste bot celor care i-au votat şi cãrora le promiseserã cu totul şi cu totul altceva!
* Cu douã sau trei zile înainte de alegeri, prin strãvechea Drobetã au circulat douã scrisorele ale, cicã, primarului Gherghe cãtre severineni. Una în care-l înjura la greu (şi agramat) pe Stãnişoarã, alta, în care-l ridica pe acelaşi domn Stãnişoarã în slãvi. Când sã-l întrebi pe maestrul Gherghe care scrisoare este valabilã, ia-l de unde nu-i! Dumnealui, ni s-a spus de cãtre o voce ştiutoare şi autorizatã, este undeva unde nu merge telefonul şi nici internet nu e, pentru a scãpa de tot felul de şantaje şi presiuni. Sanchi balama! Ca şi modelul sãu nedezminţit, Bãsescu, Gherghe al nostru a dorit sã se bage şi el în seamã cu ocazia campaniei electorale şi nu ştia cum. Prin urmare, a înscenat, în binecunoscutu-i stil greţos şi scârbos, o melodramã, lãsându-i pe scenariştii de serviciu sã-i foloseascã numele ilustru aşa cum vor ei, în timp ce mãria-sa a dispãrut, topindu-se, cum spuneam, în peisaj, acolo unde nu-i nici întristarea internetului şi nici suspinul telefonului de tainã nu se face auzit… Doar triluri de pupeze şi fâlfâit de aripi de ciocãnitoare…
