Împãratul Nabucodonosor II şi-a petrecut cea mai mare parte a domniei sale de 43 de ani în campanii militare. S-a rãzboit cu asirienii rebeli în nord şi cu sirienii în vest, dar în primul rând cu evreii din Palestina, care se aliaserã cu egiptenii. În 587 î.Hr. a distrus Ierusalimul pânã la temelii. Mulţi dintre locuitori au fost aduşi la Babilon şi supuşi “robiei babiloniene”, fiind siliţi sã contribuie la ridicarea construcţiilor din capitalã. În aceastã perioadã au fost clãdite şi Grãdinile supendate. Acestea au fost un dar al lui Nabucodonosor pentru soţia sa, o prinţesã persanã. Se povesteşte cã Nabucodonosor ar fi pus sã se clãdeascã grãdinile ca sã o recompenseze pe reginã pentru desele sale absenţe, dar şi pentru a-i oferi, în monotonia din Câmpia Eufratului, o micã amintire a munţilor împãduriţi din patria ei persanã. Nu este limpede de ce grãdinile au fost puse în relaţie cu legendara reginã asiro-babilonianã, Semiramida. Aceasta a trãit cu mai multe sute de ani înainte de construirea lor şi nu existã niciun indiciu cã soţia lui Nabucodonosor ar fi purtat acelaşi nume.
Grãdinile palatelor nu erau pe atunci un lucru necunoscut în Orient, totuşi Grãdinile suspendate depãşeau tot ceea ce exista: frumuseţea construcţiei şi varietatea plantelor, dupã cum relateazã la unison autorii contemporani şi, mai târziu, grecii şi romanii, nu aveau egal în lumea de atunci.
Nabucodonosor le-a ordonat soldaţilor sãi sã adune toate plantele necunoscute pe care le întâlneau în campaniile lor în ţãri îndepãrtate şi sã le aducã la Babilon. Aşa s-a creat la Babilon o grãdinã mare şi diversã, cea dintâi grãdinã botanicã din istorie.
Fiecare terasã era o grãdinã în sine şi toate platformele laolaltã formau un întreg: la marginea exterioarã a fiecãrei trase creşteau mii de plante agãţãtoare şi atârnãtoare, care se aplecau asupra nivelului de dedesupt, fãcând astfel din platformele separate o unicã grãdinã, un munte uriaş, verde, abrupt, cu nenumãraţi copaci, boschete şi flori. Mai ales în cursul verii, la temperaturi de pânã la 50 de grade C, sclavii scoteau fãrã ostenire apã din puţuri şi apoi o pompau în nenumãratele canale de mici dimensiuni, care coborau de la terasa cea mai de sus şi pânã la ultima.
Existau chiar şi mici râuri, cascade şi lacuri unde înotau raţe şi orãcãiau broaşte, albine şi fluturi zburau din floare în floare şi, în vreme ce Babilonul se topea sub arşiţa soarelui de varã, Grãdinile Semiramidei, înfloreau, fãrã sã sufere câtuşi de puţin din pricina zãpuşelii şi a lipsei de apã. Tocmai acest contrast a determinat plasarea lor pe un onorabil loc doi pe lista celor şapte minuni ale lumii.
Arheologul german Koldewey a observat cã în Babilon piatra a fost utilizatã decât în douã locuri: la zidul nordic al palatului regal şi la Grãdinile suspendate.
Unde erau amplasate Grãdinile suspendate?
Pornind de la scrieri vechi, Koldewey a creat un model al grãdinilor iniţiale. Astfel, pe boltã se sprijinea probabil o construcţie centralã în terase, fiecare terasã se înãlţa cu aproximativ 5 m peste cea de sub ea, fiind formatã din lespezi lungi de 5,45 m şi late de 1,35 m. Peste lespezi era aplicat un strat de asfalt amestecat cu trestie, deasupra un strat dublu de cãrãmizi arse, interstiţiile fiind umplute cu gips. Peste acesta se turna un strat de plumb, care izola de umezealã partea de dedesupt. Peste plumb exista un strat de pãmânt cu grosimea de 3 m, grãdina propriu-zisã, în care puteau creşte şi copaci înalţi.
Un sistem ingenios de materiale, aşezate în straturi, precum şi o reţea vastã de distribuire a apei fãceau posibil ca plantele sã nu se usuce în grãdinã.
Mai târziu, aşa cum se întâmplã adesea, descoperirea lui Koldewey a fost pusã la îndoialã de mulţi oameni de ştiinţã. Pornindu-se tot de la scrieri vechi, aceştia au afirmat cã grãdina nu s-ar fi aflat în colţul nord-estic al palatului, cum bãnuia Koldewey, ci pe malul Eufratului, unde exista apã şi mult mai mult spaţiu. Descoperirea lui Koldewey nu mai poartã acum decât denumirea neutrã de construcţie cu boltã.
Unde s-au aflat cu adevãrat Grãdinile suspendate nu se ştie nici astãzi şi este de presupus cã acest mister nu va fi dezlegat niciodatã.
