Mai e puţin şi se terminã, în sfârşit, şi campania aceasta electoralã. A fost un an excesiv politic, un an în care politicul ne-a asaltat din toate pãrţile şi ne-a sufocat în pletora sa de invective, injurii, rãsturnãri şi declamaţii.
Nici campania aceasta nu e altfel, ca atmosferã şi atitudine, comparativ cu cea de la locale sau cu celebrul referendum din varã: nervi, certuri, scandal, atacuri, manipulãri, calcule politice de tot felul. E aproape imposibil sã te fereşti de asaltul politicului. Cam pe toate posturile de televiziune, locale şi naţionale, dai, inevitabil, de mutrele unor candidaţi. Cum ieşi pe stradã dai de mutre similare pe ziduri, vitrine, banere atârnate pe stâlpi, meshuri agãţate pe faţade de bloc, steaguri electorale stradale. Unele mutre stârnesc efectiv râsul, altele iritarea. În cutii poştale gãseşti alte mutre, alte texte sub formã de scrisori, flayere, broşuri, ziare. Nebunia electoralã e la apogeu şi cu toţii suntem într-un fel sau altul afectaţi de aceastã nevrozã politicã ce a dominat întregul an 2012. E aproape imposibil sã te fereşti din calea manipulãrii şi agitaţiei electorale. Partizanatul e la ordinea zilei. Aversiunea, antagonismul politic a ajuns chiar la nivelul strãzii, scãrii de bloc, familiei.
Şi dincolo de tot acest spectacol al înverşunãrii politice naţionale, realitatea de zi cu zi nu e deloc una care sã invite la entuziasm. Vor trece şi aceste alegeri. Vom avea un nou parlament şi, în mod singur, alt guvern, alt premier. Şi, cu asta ce? Vã imaginaţi cumva cã imediat lucrurile se vor îndrepta pe o cale mai bunã şi cã va curge lapte şi miere? Nu cred. Dimpotrivã, am senzaţia cã anul 2013 va fi unul teribil de anevoios din punct de vedere economic şi social, consecinţã fireascã tocmai a unui 2012 jertfit în mod prostesc pe altarul politicii.
Dacã ne uitãm doar la situaţia judeţului nostru, Mehedinţi, ne putem face o idee cam cât de precarã e situaţia şi cât de lipsitã de perspective pozitive. Mãcar un lucru bun a fãcut aceastã campanie electoralã: a relevat din nou problema numãrul unu în Mehedinţi, şi anume absenţa locurilor de muncã. Mai toţi candidaţii şi-au fãcut laitmotiv din aceastã temã. Şi, din pãcate, nu e doar marota noastrã, nu e doar obsesia noastrã judeţeanã, deşi de ani buni ne confruntãm cu ea, indiferent de culoarea guvernãrii.
Zilele trecute am fost prin Craiova şi, în discuţii cu unii onorabili jurnalişti, am înţeles de la dumnealor cã şi acolo, în Dolj, e aceiaşi temã majorã şi obsedantã. Bine, bine, dar dincolo de declaraţii politice de campanie nu am vãzut cine ştie ce mãsuri. Mediul investiţional e mai degrabã… timid. Cum ar putea fi altfel când autoritãţile locale sunt prinse în plasa propriilor jocuri politice?
