Conul Bãse a dat faţã cu reacţiunea şi şi-a cam pierdut din muniţie, de când revoluţionarii l-au prins cu hârtia igienicã derulatã de pe sul şi cu telefonul roşu în mânã cãtre servicii. Cãuta un om de încredere care sã şteargã orice urmã dupã preşedinte, când Crin a venit şi i-a luat locul pentru 30 de zile sau câte or fi fost.
Tãcerea preşedintelui a fost spartã zilele acestea când a început sã vorbeascã singur cãtre un popor imaginar, ca un pion pe o tablã de şah pe care nu se mai aflã nicio piesã. Bãsescu trebuia sã prindã ocazia sã se autoincludã aventuros şi ostentativ şi în aceastã campanie electoralã. Nu prea avea niciun fel de şansã, decât sã joace rolul albatrosului abţiguit şi lovit în aripã de matelot. Din greşealã şi cu sticla de rom aruncatã goalã peste bord. Albatrosul a fost avariat grav la una din aripi, dar încã nu şi-a pierdut brevetul de a naviga în mod liber pe mãrile şi oceanele de bere şi de whisky ale lumii. Nimeni nu a înţeles mare lucru din ce mai vrea Bãsescu.
Pânã şi prietenii sãi de la UE şi de la FMI şi de la Banca Mondialã sau din SUA nu mai sunt tentaţi atât de mult de oferta lui Bãsescu, indiferent câte roşii ar scoate acesta pe tarabã. Chiar şi americanii mai au o fãrâma de simţ civic în ei când vine vorba de susţinerea popularã şi nu au cum sã treacã peste lipsa de popularitate a şefului statului, indiferent la câte servicii s-ar deda românul şi în ce poziţii animaliere s-ar posta în faţa Marelui Licurici.
Traian B. lasã senzaţia cã ar face orice sã reintre în graţiile democraţiei, cãci poporul nu mai are cum sã îl mai iubeascã. S-o fi sãturat de ardeii lui corupţi din 2004, de ţepele din Piaţa Universitãţii sau de Sã tãriţi bine -ul de la ultimele alegeri. Acum Bãsescu joacã pe cartea democraţiei autentice care ar izvorî numai de la el şi nimeni nu ar avea acces la groapa cu bulbuci de unde se naşte bunãstarea poporului român.
Cert este cã orice ar spune şeful statului, vremea trece şi îi expirã şi variantele putiniene de a-şi prelungi setea de putere printr-un mandat de premier cu preşedinte de tinichea. Aşa cum i-o fi trecut prin cap, în cazul în care împarfumatul MRU ar fi ajuns şef de seif la Cotroceni. Singura şansã pe care joacã în aceastã campanie Bãsescu este cã useliştii sunt atât de nocivi, încât au otrãvit democraţia şi numai şeful statului are panaceul pentru a o salva.
Povestea insidioasã este cã şi comunitatea internaţionalã ar fi pe fazã şi s-ar cutremura la gravele încãlcãri ale principiilor democratice la care s-ar deda useliştii.
Aşadar orice rezultat ar avea alegerile din 9 decembrie, e clar cã acesta va fi supus contestãrii şi ar fi rodul unei fraude masive. Asta se bulbuceşte acum în capul preşedintelui României, cel care nu e capabil sã se recunoascã învins. Omul aduce grave deservicii de imagine ţãrii şi nu numai de imagine, pentru cã este prea slab pentru a ceda puterea şi de a-şi strânge pe fãraş partidul care umblã în alegerile parlamentare cu cioara vopsitã sub sigla ARD.
