Când, cu nişte (destul de mulţi) ani în urmã, îl vedeam iţindu-se, prin tot felul de împrejurãri, mai mult sau mai puţin oficiale, ba prin spatele, ba pe lângã unul din umerii deputatului Eugen Nicolicea, liderul de atunci al Filialei PSD Mehedinţi, gândeam cã-i vreun trepãduş oarecare, animat de micul şi aproape nevinovatul gând oportunist de a se face folositor la orice ar fi fost nevoie pe lângã puternicii zilei. Tactica aceasta, dacã despre o tacticã va fi fost vorba, i-a reuşit şi, nu dupã multã vreme, pe Gherghe Constantin (cãci despre dumnealui facem vorbire) aveam sã-l aflãm în postul de viceprimar al Severinului, de-a dreapta „Tatãlui” Constantin Dinu, cel care, pe atunci, pãrea de neclintit de pe scaunul cel mai înalt din Primãrie. Pe atunci, deoarece, ulterior, pentru bãtrânul demnitar, cãruia severinenii continuau sã-i pãstreze o amintire frumoasã, timpul avea sã capete cu totul alte dimensiuni, o cu totul altã vitezã. Şi asta, graţie tenacitãţii ariviste a „ucenicului” Gherghe Constantin, acest Dinu Pãturicã pe stil nou, pus pe parvenire rapidã şi cãlcând viguros pe „cadavre”, personaj care, în faţã, îi zâmbea onctuos, prea plecat, lui Constantin Dinu, dar pe care, în spate, îl sãpa sârguincios şi metodic, nesfiindu-se, adesea, a-l înjosi, sub pretextul cã-i gãseşte scuze (a se vedea episodul Mc Donald’s) în faţa camerelor de luat vederi. Nu era un secret cã PSD îl pregãtea pe Gherghe sã candideze, pe fondul uzurii tot mai accentuate a lui Constantin Dinu, la funcţia de primar al Severinului. Atâta doar cã atitudinea sa duplicitarã, jocul sãu la mai multe capete nu putuse sã scape liderilor locali ai PDS. Înainte de gestul decisiv, al trecerii cu arme şi bagaje la adversar, Eugen Nicolicea a mai apucat sã-l întrebe pe Gherghe, spre a nu avea ce sã-şi reproşeze mai târziu, dacã o va face. Noul Pãturicã s-a jurat – conform celor spuse ulterior de deputatul Eugen Nicolicea – „pe copiii lui”. Peste câteva zile, nu numai cã trecuse la PDL, dar era deja anunţat drept candidatul acestui partid la Primãria Severinului. De atunci, isprãvile bravului edil, devenit, în ochii adepţilor sãi de ultimã orã, „un mare brend”, sunt oarecum cunoscute. În sensul cã, pe planul atitudinii morale, cel puţin, ele se repetã, macaroana propriului caracter înclinându-şi ţeava cãtre balta mai bine alimentatã cu apã şi, prin urmare, cu suficient de mult peşte, fie şi pe termen scurt spre mediu. Cât despre celelalte isprãvi, acelea cu caracter strict edilitar, ele s-au mai rãrit. Este drept, a dispãrut acel sprijin necondiţionat de pânã mai an, dar orişicât. Ca urmare, maestrul Gherghe a început din nou sã priveascã de sus pe toatã lumea fi, recentissim, sã poarte polemici indirecte cu „cârtitorii” de pe margine, intermediate de televiziunile care se preteazã la aşa ceva. Dupã toate aparenţele, marele edil generator de brend se pregãteşte iarãşi sã îngâne, ţârcovniceşte, aria independenţei politice, spre a-şi pune în gardã noii stãpâni. Fiindcã, de,nimeni nu e sigur de natura duhului care va bântui urnele pe 9 decembrie…Un singur lucru face cu oarecare noimã şi…metodã cetãţeanul Gherghe. Taie pomi. Cu deosebire tei, faţã de care pare sã fi fãcut o obsesie morbidã.. Pe Strada Mare, pe care acum o masacreazã cu ideile lui originale, aproape cã nu a mai rãmas niciunul. Şi asta, pentru a înfige în locul lor beţe inestetice, purtând nume preţioase, gen „arţari globulari”, care se usucã pe capete şi care au golit (fireşte, nu… gratis!) cu sume semnificative bugetul local. Pe severineni (exceptându-i, fireşte, pe cei care-i aplaudã necondiţionat orice fâsâit de gândire „edilitarã”) i-a întrebat straşnicul bãrbat din fruntea urbei? Ah, da,uitasem, dumnealui are la dispoziţie liota de consilieri, ale cãror gusturi, decizii şi idei trebuie sã le luãm de-a gata, sã le înghiţim, adicã, pe nemestecate, vai de mama noastrã de amãrãşteni bãtuţi în cap!…
