Pentru toţi cei care urmãresc acum noul scandal politic e destul de clar faptul cã era de aşteptat ca marea „iubire” sã se scufunde la un moment dat, aidoma Titanicului, iar romanţa PNL-USR orchestratã de Iohannis şi hotãrâtã sã ne salveze din ghearele PSD sã se transforme într-un şir de schelãlãituri sub clar de lunã.
Vlad Voiculescu e doar aisbergul de care s-a ciocnit ditamai vaporul, taman când ne aşteptam mai puţin. Ultimul lucru care ne lipsea era o crizã politicã, cã în rest le aveam pe toate.
Devenit oaia neagrã a guvernãrii, Vlad Voiculescu era de aşteptat sã fie tras la mal, ca un şlep uzat, aşa cã e practic de neînţeles de ce colegii fostului ministru se ofuscheazã. Nu e nici primul şi nici ultimul ministru revocat din funcţie. Atitudinea aceasta de „îmi iau jucãriile şi plec” e una ce ţine de zodia infantilitãţii, nu de politica realã.
Deşi nu sunt fan ţin sã îi dau dreptate lui Alex Coita, preşedintele Partidului Republican din România: „Este inadmisibil ca orgoliile politice sã primeze în faţa interesului general, mai ales acum! Este absolut anormal comportamentul de grãdiniţã al politicienilor care considerã cã îşi pot lua oricând jucãriile şi pleca, lãsându-i cu ochii în soare pe cei care i-au votat şi şi-au pus speranţele în ei”.
Ca sã ducã lucrurile într-o zonã imposibilã, dacã nu de-a dreptul absurdã, USR cere înlocuirea premierului, darea jos de pe cal a lui Cîţu, chestiune pe care liberalii nu o pot înghiţi, şi pe bunã dreptate.
La cald, Marian Petrache, vicepreşedinte al Partidului Naţional Liberal, a declarat rãspicat: „Cîţu e susţinut de PNL, a fost propus şi discutat cu partenerii. Nu schimbãm un prim-ministru pentru cã încearcã sã ducã corabia acolo unde trebuie“.
Aşa cã a început bâlciul, mica ţiganiadã de primãvarã-varã. Oricum ne plictisisem de probleme „mici” (recesiunea, covidul) era nevoie şi de discotecã. E cel puţin ciudatã atitudinea aceasta a lui Dan Barna care s-a ofuscat tot când a aflat cã premierul Florin Cîţu i-a înaintat lui Klaus Iohannis documentele de revocare din funcţia de ministru al Sãnãtãţii a lui Vlad Voiculescu, iar preşedintele a semnat revocarea. Doar ştia bine ce se tot discutã în spaţiul public: înlocuirea lui Vlad Voiculescu. O atitudine care denotã o lipsã cruntã de flexibilitate şi realism. Sau care mascheazã poate dorinţa de a ieşi dintr-o ecuaţie politicã în care USR nu se mai regãseşte.
Cert este cã lucrurile au degenerat şi cã nu vãd cum se mai poate repara marea frãţietate USR-PNL.
