Este titlul unei cãrţi celebre, dar nu are legãturã cu timpul pe care îl trãim acum, ci cu pandemia de coronavirus. Pare cã anul acesta se repetã, cu excepţia campaniei de vaccinare şi a faptului cã teama nu mai este chiar atât de mare. Sigur cã se moare în continuare, cã în continuare mai sunt persoane care neagã existenţa COVID 19. Deci 19 de la 2019 şi noi am ajuns în 2021. Se spune cã abia din 2022 vom intra într-un soi de normalitate, dar nu bagã nimeni mâna în foc. Alţi medici sunt de pãrere cã din toamna acestui an va fi puţin mai bine.
Ideea este cã anii au trecut şi nu se vor mai întoarce. Este clar pentru toatã lumea cã sunt ani pierduţi pentru majoritatea, dar, ca în orice perioadã de crizã, sunt şi persoane care au profitat şi chiar au prosperat. Cine era bogat este acum şi mai bogat. Industria medicamentelor este şi ea mai prosperã. S-au consumat mai multe medicamente, vaccinuri şi au fost folosite echipamente de protecţie mai mult ca niciodatã. S-au vândut bine şi dezinfectanţii. Şi comerţul cu alimente şi alte bunuri de strictã necesitate a fost pe val la un moment dat. Au dispãrut milioane de tone de alimente în câteva secunde, cumpãrate de cei care erau speriaţi cã vor muri de foame sau cã nu vor mai ieşi ani buni din case.
Este adevãrat cã şi restricţiile s-au mai diminuat şi nu se mai circulã de ceva vreme cu acele declaraţii. Era un fel de stare de rãzboi care cu siguranţã cã i-a marcat pe adulţi, dar mai ales pe copii. A fost foarte greu pentru micuţi sã nu mai iasã din case, sã nu mai meargã la şcoalã. S-a gãsit soluţia educaţiei online. Un sistem foarte criticat şi care nu a reuşit sã îi aducã pe toţii copiii în faţa ecranului şi sã facã ore într-o formã sau alta. Este clar cã cele mai mari pierderi au fost cele de vieţi omeneşti. Nu se îndoieşte nimeni de acest lucru. Milioane de oameni au murit de coronavirus, cã existã sau nu, aşa cum pretind unii.
Cele mai mari pierderi sunt cele pe termen lung pentru cei rãmaşi în viaţã. Acestea vizeazã educaţia. Generaţiile care au trecut prin aceastã crizã sanitarã nu se ştie dacã se vor mai recupera vreodatã. Omenirea a fost pusã la pãmânt de un virus invizibil, minuscul. Oare ce vom face atunci când inamicul va fi unul uriaş şi dezastrul va fi unul greu de cuantificat? Un cutremur sau o altã catastrofã naturalã?
Nu este exclus ca sã fie deschisã acum cutia Pandorei şi sã mai trecem prin astfel de momente cumplite pentru toatã lumea. Este greu pentru cei care şi-au pierdut rudele şi chiar familia în perioada pandemiei de coronavirus. Pare un fel de vis urât. Este greu sã se mai poatã repara ceva. Poate o slujbã de pomenire a celor care au plecat prematur dintre noi şi poate neaşteptat. Oameni tineri, bãtrâni, copii. Sunt milioane de locuitori care nu au avut şansã sã vadã cum va arãta ziua de mâine sau zilele de dupã pandemia de coronavirus, când va fi înregistrat ultimul caz de coronavirus.
Alţii cred cã nu avem nicio şansã sã scãpãm de pandemie pânã când întreaga populaţie se va infecta şi se va cãpãta imunitatea necesarã. Sigur cã acest lucru va presupune foarte multe pierderi de vieţi omeneşti. Se încearcã acum cu vaccinarea, dar nu se ştie în cât timp va fi gata campania de imunizare şi cât de eficiente vor fi aceste vaccinuri, unele folosite în premierã pe populaţie şi dupã un timp de testare foarte scurt.
Cu siguranţã cã suntem mai aproape de al treilea val decât de o vindecare generalã şi de o diminuare a ratei de infectare şi a puterii coronavirusului. Vom mai trece cel puţin printr-un val şi speranţa este sã fie şi ultimul şi omenirea sã se ridice din genunchi şi sã meargã mai departe, dar sã şi înveţe tot ce trebuie din aceastã pandemie. Este nevoie ca resursele şi eforturile sã fie investite corect pentru toatã lumea şi spre beneficiul tuturor.
Nu doar cei puternici sã o ducã bine, ci resursele sã fie împãrţite între toţi locuitorii de pe planetã. Al treilea val va aduce noi morţi, dar trebuie sã facem tot ce depinde de noi sã fie cât mai puţini. Cert este cã la un moment dat totul se va termina sau se va diminua foarte mult. Vom avea posibilitatea sã cuantificãm pierderile. Singurul domeniul în care ar trebui sã fie cât mai puţine pierderi va trebui sã fie educaţia. Nu renunţaţi la educaţie, chiar de-ar fi sã piardã lumea. Generaţiile acestea nu trebuie sã se numeascã dupã virus, ci viitorii adulţi care au inventat din crizã lumea de mâine.
