Trãim vremuri epocale din orice punct de vedere. Nu avem idee dacã în trecut civilizaţia a atins un asemenea nivel de dezvoltare tehnologicã, apoi a dispãrut cumva. Cert este cã, dacã populaţia planetei a atins un asemenea grad de civilizaţie, noi nu avem dovezi cu privire la existenţa ei. Au mai apãrut prin Egipt, pe fresce, cosmonauţi desenaţi în piatrã şi alte figuri inexplicabile. Cert este cã nu apare niciun individ care sã poarte mascã. Poate masca mortuarã a vechilor faraoni.
Civilizaţia este dezvoltatã din punct de vedere tehnologic, dar nu unitar. Numai în China, de exemplu, gãsim ultimele descoperiri în domeniul tehnologiei, dar şi populaţii care trãiesc precum în Evul Mediu. Africa este, de asemenea, mult rãmasã în urmã din punctul de vedere al modernitãţii. Anumite elemente de tehnologie au pãtruns însã peste tot. Este vorba în special de informaţia transmisã cu ajutorul sateliţilor, internetul, telefoanele mobile şi altele.
Sigur în trecut fiecare generaţie a crezut cã este cea mai dezvoltatã, cã se apropie finalul existenţei, cã nu mai poate fi nimic inventat şi cã civilizaţia a ajuns la un capãt de drum. Nu a fost sã fie aşa, deşi în secolul al XX-lea au trãit unele dintre cele mai luminate minţi de pe aceastã planetã. Şi exemplele sunt destule din: ştiinţã, culturã şi altele.
Nimeni nu se aştepta sã trecem printr-un moment atât de greu pentru civilizaţie şi un „simplu” virus sã ne dea peste cap existenţa. Un duşman invizibil pentru care nici cele mai dezvoltate elemente de tehnologie nu pot sã ofere un leac. Sau poate cã oamenii de ştiinţã nu s-au preocupat pânã acum sã dezvolte tratamente şi pentru eliminarea unor viruşi puternici. Umanitatea nu a luat în calcul cã la un moment dat se va confrunta cu o crizã sanitarã globalã fãrã precedent.
Cu siguranţã cã suntem mult mai avansaţi decât generaţia care a trecut prin gripa spaniolã şi avem mult mai multe instrumente la îndemânã pentru a lupta cu bolile. Este însã nevoie ca ştiinţa sã îşi redefineascã prioritãţile şi oamenii politici, de asemenea. Este nevoie de o redistribuire a resurselor la nivelul comunitãţilor şi de o regândire a sistemelor de educaţie şi de sãnãtate, precum şi de reinventarea modului în care omul îşi câştigã zi de zi existenţa.
Este necesar ca în primul rând sã regândim politica energeticã, pentru cã în lipsa unor certitudini în privinţa modului în care ne asigurãm energia de zi cu zi atunci ne îndreptãm cãtre o catastrofã chiar globalã. Este nevoie tot de oamenii de ştiinţã care sã facã pasul mai departe şi sã descopere noi tehnologii verzi de producere a energiei electrice. Acest lucru va revoluţiona inclusiv modul în care vor arãta mijloacele de transport. Suntem cel mai probabil primele generaţii care vor asista la renunţarea treptatã la combustibilii fosili şi vom vedea cum se va trece la maşinile electrice. Nu ştiu dacã vom apuca sã nu mai vedem fum de la eşapament de la autoturisme şi sã ascultãm cum torc motoarele electrice.
Omenirea a întârziat foarte mult renunţarea la petrol şi trecerea la resurse regenerabile şi la investiţia în cercetare pentru gãsirea de alternative la modul clasic de producere a energiei electrice.
Suntem într-un moment crucial în care vom decide viitorul. Dacã nu se schimbã nimic acum din toate punctele de vedere: sanitar, educaţional, viitoarele generaţii de bebeluşi se vor naşte cu mascã. Primul lucru pe care un mic om îl va simţi pe obraz nu va fi sãrutul mamei, ci marginea asprã a mãştii de protecţie. Suntem responsabili de modul în care ne vom face ultimii ani pe planetã şi de cum vor trãi generaţiile viitoare. De deciziile luate azi, mai mari sau mai mici, va depinde viitorul copiilor şi a nepoţilor şi a strãnepoţilor. Dacã nu vom face ceea ce trebuie, riscãm sã nu îndrãznim mãcar sã ne imaginãm cum va arãta viitorul, peste 30, peste 50 de ani. Viitorul cu mascã de protecţie.
