Mai e putin şi facem anul de când am intrat, cu toţii, în logica pandemiei, o logicã a spaimei, confuziei şi degradãrii. Un an în care vieţile noastre s-au schimbat semnificativ. Acum stãm şi ne gândim dacã sã ne vaccinãm sau nu. Dacã da, unde şi când. Dacã nu, de ce nu, şi aici avem o groazã de teorii, zvonuri şi interpretãri.
Ştiu mulţi care deşi iniţial de abia aşteptau apariţia unui vaccin, dupã ce în sfârşit a apãrut, e produs şi distribuit, au dat efectiv înapoi, din cauza unor temeri induse de zvonisticã, de interpretãri, de nişte fapte şi realitãţi care, corelate într-un mod tendenţios, pot crea confuzie şi teamã. Aşa cã, explicabil, mulţi au devenit reticienţi sau chiar ostili ideii de vaccinare.
Cu toate semnele de întrebare, pânã la ora actualã vaccinarea e singura soluţie logicã împotriva unui virus care a îngenuncheat economia lumii, mediul educaţional, a blocat sisteme medicale şi ucis vieţi nevinovate. Nu vãd, realistic, altã cale. Iar ce se întâmplã acum la nivel european, dupã mica relaxare prilejuitã de sãrbãtorile de crãciun, este pur şi simplu îngrijorãtor.
Citeam chiar ieri o informaţie de presã: „Curba de contagiune şi de decese a crescut în majoritatea ţãrilor europene, multe dintre ele – inclusiv Marea Britanie, Portugalia, Germania sau Olanda – reinstituind sau înãsprind carantina, pe fondul unui început foarte lent al unor campanii de vaccinare, care timp de luni de zile nu vor avea un efect considerabil în reducerea infectãrilor.
„O nouã furtunã se zãreşte la orizontul Europei”, a avertizat sãptãmâna aceasta ministrul italian al Sãnãtãţii, Roberto Speranza, în consonanţã cu avertismentul anterior al Angelei Merkel: „A avut dreptate când a spus cã ne confruntãm acum cu cele mai grele luni ale anului pandemic”.
Cum ar putea sta altfel lucrurile la noi? Nici vorbã. Deşi ne dorim din tot sufletul relaxare, reluarea vieţii normale, aceastã revenire e în continuare incertã şi tot anul 2021 va sta sub semnul incertitudinii. Suntem cu toţii obosiţi îngrozitor din aceastã cauzã. Am acumulat cu toţii multã obosealã, şi un stres social imens. Cum vom ieşi din situaţia aceasta Dumnezeu ştie. Dar e clar cã vom ieşi abia atunci când campania de vaccinare, de imunizare colectivã, va atinge cel puţin 80% din populaţie. Nu avem ieşire din acest îngrozitor joc al sorţii la care nu ne -am fi gândit niciodatã. Ce minţi criminale au putut sã creadã cã un asemenea virus poate fi controlat într-un laborator?
Nu cred cã 2021 va fi anul redresãrii, poate 2022. Anul 2021 va fi anul acceptãrii unei realitãţi implacabile şi al încercãrii de a ne solidariza cumva ca sã nu ne prãbuşim cu totul.
