Am urmãrit atent reacţiile dupã aflarea rezultatelor la alegerile parlamentare recent încheiate. Dincolo de intempestiva demisie a lui Ludovic Orban din funcţia de premier, dincolo de toate scenariile privind viitorul guvern, e clar cã „vedeta” acestor alegeri nu e nici PSD, nici PNL, nici chiar eşecul cu totul neaşteptat al PMP şi Pro România, ci ascensiunea fulminantã a AUR, intrarea în parlament a unei formaţiuni cvasinecunoscute pe care, mai ieri, puţini ar fi pariat.
Contrazicerile se ţin lanţ, de zile întregi, pe tema AUR. Cu toţi analiştii noştri politici omniprezenţi pe micul ecran de o lunã încoace tot nu ne-am fi aşteptat la aşa ceva. În condiţiile în care partide cu mare experienţã pe scena politicã, partide cu structuri locale destul de bine definite au dat chix, e uimitor cã AUR a reuşit o asemenea performanţã electoralã, mai ales cã nu avea suportul unui lider charismatic şi nici vreun megatrust de presã în spate.
Partidul lui Dan Diaconescu, meteoric, a avut aşa ceva în spate, ascensiunea sa de moment, dar spectaculoasã, poate fi cuantificatã într-o ecuaţie lãmuritoare. În cazul AUR e vorba de cu totul altceva, de nimic din toate ingredientele amintite. AUR demonstreazã elocvent cã existã în societatea noastrã un potenţial considerabil de reactivitate criticã vizavi de climatul general şi mai ales vizavi de oferta politicã sã o numim clasicã. Foarte mulţi nu se regãsesc în viziunea politicã ofertatã de liberali, de social-democraţi, nici chiar de USR, dar au reacţionat favorabil faţã de un partid care a vorbit pe limba lor, a reuşit sã trezeascã anumite resorturi emoţionale şi de voinţã. Şi nu doar cã nu se regãsesc în discursurile politice dominante pânã mai ieri, manifestã şi lehamite, şi revoltã faţã de actuala situaţie.
AUR, în surdinã, a reuşit sã solidarizeze o Românie neştiutã, nebãnuitã. Partea proastã pentru AUR vine de abia acum încolo, când va trebui sã activeze în câmpul politicii efective, confruntaţionale, şi într-o vizibilitate mediaticã ce îi poate vulnerabiliza poziţia dacã nu are voci puternice, bine articulate. În câmpul politicii reale s-a pierdut şi partidul lui Dan Diaconescu, care pornise cam tot de la aceleaşi premise.
Vom vedea ce va fi, cert este cã acum spectrul politic e binişor schimbat şi binişor cutremurat de o „prezenţã” politicã deocamdatã imprevizibilã şi exoticã.
