Am sãrbãtorit Ziua Naţionalã dar nu cu fastul de altãdatã. Nici cu entuziasmul din anii precedenţi, dacã prin entuziasm ne referim la faptul cã 1 decembrie este zi liberã. Au lipsit şi fasolea şi vinul fiert, concertele. Fiecare în felul sãu a simţit aceastã zi atât de plinã în semnificaţii istorice în realitatea ei de azi, încãrcatã de dramatism, de nelinişte, confuzie şi tensiune.
E pentru prima datã când sãrbãtorim Ziua Naţionalã în aceastã atmosferã grea, cu totul nefireascã. Iar acest cumplit nefiresc e dat de amploarea perfidã a pandemiei de coronavirus. Sã sperãm cã e şi ultima Zi Naţionalã pe care o sãrbãtorim în astfel de coordonate. Dincolo de atmosfera grea au fost foarte multe momente cu adevãrat frumoase, sub genericul Zilei Naţionale. Am vãzut şi auzit foarte mulţi oameni, de vârste diferite, urându-şi „La mulţi ani”. Facebookul a fost marele front patriotic în aceste ceasuri, şi a arãtat latura umanistã şi patrioticã a unei Românii greu încercate în aceste luni. Din pãcate suntem departe de un orizont liniştit. Mica vacanţã de 1 decembrie a pus medicii pe jar, cãci se aşteaptã o creştere a cazurilor. M-a crispat declaraţia managerului Institutului „Marius Nasta” din Capitalã, cum cã „aceste zile au arãtat o creştere treptatã a cazurilor severe şi nevoia de un pat de terapie intensivã este permanent prezentã. Sunt semnale care vin nu doar din cazurile internate în institut, ci şi din cererile de transfer pentru terapie intensivã pe care le primim în fiecare zi. Este o situaţie îngrijorãtoare, cu atât mai mult cu cât ştim cã aceste zile libere au adus un numãr de testare scãzut, ceea ce poate sã aducã în urmãtoarele zile un numãr mare de pacienţi care sã se prezinte cu forme de boalã severe, cu saturaţii scãzute de oxigen şi care sã vinã netestaţi direct în camerele de gardã.”
În astfel de condiţii e destul de greu sã priveşti cu încredere în viitorul apropiat. Cu certitudine sistemul sanitar va fi şi mai greu încercat în aceste luni de iarnã. Ne trebuie multã atenţie şi grijã faţã de noi înşine, faţã de cei apropiaţi.
Bucuria apropierii sãrbãtorilor de iarnã e umbritã de aceastã realitate sumbrã a coronavirusului, (e dureros sã constaţi cã atâţia oameni apropiaţi, cunoscuţi, cad victime acestei cumplite boli), dar bucuria existã, dupã cum existã speranţã, dupã cum existã în noi emoţia aceea aparte a apropierii de Crãciun.
Poate cã Ziua Naţionalã nu a avut fastul de altãdatã, dar a avut, pentru noi ca români frumuseţea ei unicã, aparte, deşi trasnfiguratã de dramatism, cãci grele vremuri ne traverseazã, şi multe încercãri avem de trecut.
