Peste un milion de elevi nu au avut acces la cursurile online organizate în ultimul an şcolar. Este o cifrã uluitoare care vorbeşte de cum se îngrijeşte statul de viitorul sãu. Americanii au fãcut studii mult mai complexe despre educaţia online şi efectele pe termen lung. Se vorbeşte de scãderea speranţei de viaţã şi a şanselor la o viaţã mai bunã. Este vorba de calitatea educaţiei, nivelul acesteia şi şansele mai mici de angajare dupã finalizarea studiilor. La noi existã doar cifrele seci, dacã şi acestea au vreo credibilitate, dat fiind faptul cã nu mai existã instituţie care sã nu fi fost penetratã de nepoţi, nepoate, pile, corupţie. Acest lucru a afectat selecţia şi afecteazã implicit şi performanţele.
Vã daţi seama cum o sã arate generaţiile de medici care au învãţat online în perioada pandemiei? Sau inginerii care au rãmas fãrã practicã sau de celelalte categorii de specialişti care se vor integra la un moment dat pe piaţa muncii şi care vor intra în competiţie cu alţii de afarã sau din interior?
Cum este sã te opereze un chirurg care are un an sau doi de educaţie online, iar acesta sã fi avut loc exact în perioada de formare. Tinereţea nu se mai întoarce. Sunt ani pierduţi din mai multe puncte de vedere, nu doar al educaţiei. Ar fi nevoie de soluţii gândite încã de acum pentru a salva şi redresa ce se mai poate. Aşa cum fac alţii: americanii, britanicii şi alţii. Din acest motiv ei fac toate studiile legate de efectele educaţiei online, pentru a identifica soluţii. Poate unele foarte rapide. Iar cea mai rapidã şi eficientã soluţie este redeschiderea de urgenţã a unitãţilor de învãţãmânt. Este cazul Belgiei, una din cele mai afectate ţãri din cauza pandemiei de coronavirus. Belgia a decis sã redeschidã şcolile pentru elevii pânã la 14 ani, iar restul sã participe online sau hibrid la ore.
Este de amintit cã Belgia este în top 20 mondial la numãr de cazuri de coronavirus. Are un numãr record de decese şi numãrul zilnic al morţilor nu a scãzut sub 100. Sunt mai puţine cazuri raportate zilnic comparativ cu ţara noastrã, respectiv mai puţin de jumãtate. Belgia are însã peste 11 milioane de locuitori şi a realizat peste 5,4 milioane de teste. Cu siguranţã cã statul din partea de vest a Europei are un sistem de sãnãtate şi de educaţie care sunt net superioare celor din România. Nici nu surprinde pe nimeni cã ultimul medic ars în ţara noastrã a fost trimis la tratament la o clinicã din Belgia.
Educaţia are legãturã directã cu starea sistemului de sãnãtate şi cu starea naţiunii în general. Nici nu cred cã şi-a fãcut cineva vreo iluzie cã în România au avut loc schimbãri profunde. Cele mai importante sunt cele la nivelul mentalitãţilor. Dureazã generaţii sã scoţi din creierul omului anumite lucruri defecte. Poate cã unele sunt inoculate la nivelul ADN. Adicã este greu sã scapi de exemplu de „Lasã cã merge şi aşa!”. Dupã 30 de ani de democraţie nu am scãpat de tarele poporului român. Acestea vin de undeva din trecut, şlefuite de istorie. E greu de scãpat de asemenea lucruri adânc înfipte în fiinţã şi în mentalul colectiv. Şi se regãsesc peste tot: în educaţie, în sãnãtate, în administraţie, mai ales în politicã, în construcţii.
Ce s-a întâmplat de la Colectiv încoace? S-a uitat foarte mult: cã au murit foarte mulţi tineri şi alţii au fost rãniţi. Nu s-a schimbat nimic în toţi aceşti ani. Din contrã, au mai fost scoase unele avize de securitate necesare funcţionãrii şcolilor. Adicã merge şi aşa. Vã daţi seama ce s-ar întâmpla dacã un asemenea dezastru ar cuprinde o unitate de învãţãmânt şi ar fi afectaţi copii. Nici nu ia nimeni în calcul o asemenea variantã. Dar sunt sigur cã avem în ţara noastrã tot felul de instituţii care ar trebui sã calculeze, estimeazã, prognozeazã, propun. Avem servicii care fac analize, rãspund de domenii de activitate, întocmesc rapoarte de siguranţã sau de securitate sau ar trebui sã întocmeascã. Se fac analize de risc, în funcţie de perioadã, domeniu, etc.
Ar trebui sã începem sã mai şi respectãm legea, nu doar sã o avem pe hârtie. Adicã sã se întâmple şi în realitate ce se menţioneazã în lege. Acum se fac verificãri în toate spitalele. Este prea târziu. Vor fi analizate instalaţiile electrice, vor fi verificate tuburile de oxigen, etc. Se va uita… Ar trebui ca cineva sã estimeze când va avea loc urmãtorul incendiu şi cu câte victime. Probabil peste alţi 5 ani şi în alt domeniu de activitate, dacã este sã se pãstreze tradiţia nefastã, de la Colectiv încoace.
Dacã nu o sã renunţãm la improvizaţie ca mod de viaţã, sã nu avem mari aşteptãri cu privire la ţara noastrã, la viitorul nostru şi la nivelul de trai.
