În urmã cu opt luni, când a început pandemia, chiar nu cunoşteam pe nimeni care sã sufere consecinţele infectãrii. Virusul, boala erau încã departe, noţiuni cumva abstracte. Acum patru luni priveam cu îngrijorare lucrurile, dar încã nimeni dintre cunoscuţi nu fusese încã atins, afectat. Iatã, însã, cã dupã opt luni noţiunea de covid cândva „abstractã” a devenit îngrozitor de realã, apropiatã, concretã. Deja îi cad victime oameni apropiaţi, oameni cu care zilele trecute relaţionam într-un fel sau altul. Cercul se strânge în jurul nostru şi riscã, zi dupã zi, sã ne cuprindã pe tot mai mulţi, din pãcate. Covid devine o fatalitate, ceva aproape de neevitat deşi continui sã cred cã poate fi evitat sau atenuat. Din pãcate îmi dau seama pe zi ce trece cã am fi putut face, ca stat, mult mai mult pentru cei bolnavi, pentru cei potenţial bolnavi şi pentru cei ce lucreazã, neobosit, în sistemul medical.
Cred cã încã din varã s-ar fi putut face mult mai mult, şi mai repede, paşi pe linia aceasta a grijii faţã de cetãţeni, faţã de noi toţi. Am sensaţia cã s-a tratat nepermis de lejer, în varã, chestiunea aceasta, ca şi cum nu am fi ştiut cã vine sezonul rãcelilor. Ministrul sãnãtãţii, celebrul domn Tãtaru, pãrea un om care ştie ce face, dar se pare cã nu e decât un om depãşit de situaţie. Ar fi trebuit, încã din varã când situaţia se stabilizase cât de cât, nu sã se concentreze pe terase, restaurante, închideri de teatre, ci pe logistica direcţiilor de sãnãtate publicã, de exemplu.
În mod normal ar fi trebuit, ştiind cã vine iarna, cã vine valul doi şi valul trei, sã dubleze cel puţin numãrul angajaţilor din aceste direcţii. Astfel încât aceste direcţii sã facã faţã în iarnã previzibilei creşteri a numãrului de cazuri. Nu mai contau costurile, acţiunea de întãrire şi prevenţie merita orice efort bugetar. În al doilea rând ar fi trebuit sã investeascã foarte mult în secţii de terapie intensivã, în spitale, astfel încât acestea sã nu fie excedate de situaţia din toamnã-iarnã. Nu era aşa greu de prevãzut. Dar noi ce am fãcut? Ne-am preocupat de organizarea alegerilor, de joculeţe politice, de campanii electorale. Toate energiile ar fi trebuit concentrate pe întãrirea sistemului de sãnãtate, separând zona de sãnãtate clasicã (alte boli, unele grave şi foarte grave( de zona de sãnãtate specialã (covid), astfel încât spitalele sã poatã funcţiona cum trebuie.
Ce ne facem dacã în iarna aceasta sistemul de sãnãtate cedeazã sub presiunea cazurilor de covid? E o întrebare pe care cârmuitorii noştri ar fi trebuit sã şi-o punã încã de la începutul verii. Ce ne facem? e o întrebare care ne frãmântã pe toţi în aceastã perioadã.
