E foarte uşor în vremurile de azi sã-ţi pierzi cumpãtul. De luni de zile suntem supuşi unui adevãrat bombardament mediatic legat de covid, de consecinţele pandemiei. De luni de zile trãim sub spectrul fricii şi al îngrijorãrii. Din pãcate suntem încã departe de finalul acestei poveşti îngrozitoare. Viaţa noastrã, altãdatã zgomotoasã şi plinã de miez, s-a restrâns foarte mult. Acasã, la serviciu, prin magazine, şi cam atât.
Viaţa noastrã offline seamãnã tot mai mult cu o goanã cu masca pe faţã printre semenii noştri care şi ei, la rândul lor, tot cu masca pe faţã, tot cuprinşi de îngrijorare. E limpede cã multã vreme de acum încolo acesta va fi climatul social în care vom trãi.
Alegerile parlamentare, şi tot vacarmul politicianist care înainte de covid ne înfierbânta, par acum jocuri semi-ridicole, într-un context cu adevãrat grav. Puteam trãi foarte bine şi fãrã alegerile din 6 decembrie. Cu banii daţi pentru pregãtirea alegerilor puteam face secţii de terapie intensivã, de exemplu. Politica pare astãzi o glumã proastã. În loc de tevatura alegerilor mai bine se concentrau pe situaţia dramaticã a şcolii româneşti.
Toatã povestea aceasta absurdã cu şcoala online e o struţocãmilã, un simulacru obositor şi aberant. Obositor pentru copii şi pentru cadrele didactice. O sã înfloreascã nevrozele ca florile primãvara. Pentru cã s-a gestionat extrem de prost situaţia încã de la început.
Devine tot mai evident faptul cã şcoala online nu e şcoalã, ci un fel de experiment aiurea, în care copiii se fac cã învaţã iar cadrele didactice se chinuie sã fie cadre didactice. De dragul a ce? Al ideii de şcoalã? Al ideii de educaţie? Asta e educaţie? Ce facem cu o generaţie întreagã de copii marcaţi profund de sistemul rigid în care au fost siliţi sã trãiascã şi sã „înveţe„? Ce vor învãţa ei?
În loc de alegeri parlamentare mai bine ar fi încercat sã îmbunãtãţeascã viaţa din spitale. În primul rând viaţa cadrelor medicale, şi aşa chinuite de un climat de muncã anormal, dar şi viaţa bolnavilor. Mã aşteptam ca prioritatea zero sã devinã spitalele, şi tot efortul bugetar sã fie într-acolo îndreptat. Nu doar spre cei afectaţi de covid, ci spre toţi cei bolnavi, fie cã vorbim de boli grave, fie cã vorbim de boli mai uşoare.
Din pãcate nici şcoala, nici sistemul medical nu par încã prioritãţi naţionale. Va trebui sã ne descurcãm cumva, mai mult pe cont propriu, la nivel de familie şi de grup de prieteni.
Sã încercãm, împreunã, sã nu ne lãsãm doborâţi de acest climat toxic în care ne adâncesc ştirile şi noianul de restricţii şi însãşi neclaritatea viitorului apropiat. Vom regãsi într-o bunã zi frumuseţea vieţii offline şi bucuriile normalitãţii pierdute.
