* Batista de pe ţambalul scandalului cu sacii plini de voturi peste care au nãvãlit progresiştii lui peşte a plesnit din toate încheieturile şi nu mai foloseşte la nimic. În ciuda tuturor evidenţelor, mai… evidente ca lumina zilei, madame Clocotilde a fost instalatã fraudulos în fotoliul de primar al Sectorului 1 din Bucureşti. O ilegalitate, o ruşine mai mare ca asta nu cred cã s-a consemnat vreodatã în România. În loc sã înfunde puşcãriile patriei, vinovaţii siniştri pentru aceastã inimaginabilã loviturã datã climatului democratic românesc şi vieţii normale a statului român hãlãduiesc în libertate, nederanjaţi de cineva.
* La începutul acestei sãptãmâni, au avut loc festivitãţile de constituire a consiliului local Drobeta Turnu Severin şi a Consiliului Judeţean Mehedinţi, precum şi de instalare a primarului Severinului, Marius Screciu, ca şi a preşedintelui Consiliului Judeţean Mehedinţi, Aladin Georgescu. Tuturor – sincere felicitãri şi cât mai mult spor, cât mai multã determinare pentru propãşirea judeţului şi oraşului nostru.
* Cu cât ne apropiem mai vârtos de data alegerilor, cu atât numãrul infectaţilor cu coronavirus sau al decedaţilor din acelaşi motiv creşte. Deşi, dacã intrãm în astfel de socoteli, matematica începe sã aibã alte legi. Şi alte efecte. Dupã unii, important e cã mergem înainte. Cãtre un ţel nu tocmai clar. Care, dupã alţii, ar fi echivalent cu o epurare politicã masivã sau chiar cu exterminarea unei anumite pãrţi a electoratului român.
* Mai toate domeniile de activitate şi majoritatea pârghiilor Statului Român au fost lãsate de izbelişte sau la discreţia celor care macinã, steril, vorbe şi idei de doi lei, ziua şi noaptea, pe la televiziunile de ştiri. Aceeaşi gâlceavã fãrã niciun Dumnezeu dintotdeauna. Punctele nevralgice, ca totdeauna, Sãnãtatea şi Educaţia. Pe de o parte, criza de spaţii, de paturi şi aparaturã, pe de altã parte criza profundã de sistem, ce poate duce foarte uşor la compromiterea actualului an de învãţãmânt la absolut toate ciclurile. E vorba în primul rând, de starea psihologicã precarã a elevilor şi pãrinţilor, dar şi a cadrelor didactice, confruntate nu doar cu lipsa instrumentarului didactic, dar şi cu problema schimbãrilor de metodologie didacticã, impuse de trecerea procesului de învãţãmânt pe sistemul on-line. Aş putea spune cã prioritar este, sub toate aspectele, sistemul de învãţãmânt, întrucât importanţa lui este deosebitã, atât la nivel practic, cât şi decizional.
* A început şi ediţia 2020/2021 a UEFA Champions League la fotbal. Fãrã a spune cã e o competiţie şchioapã, fãrã public, adicã fãrã sare şi piper, ediţia din acest an are mãcar meritul de a fi oferit o serie de surprize în condiţiile unor absenţe notabile în efectivele principalelor pretendente la câştigarea marelui trofeu.
* Cazul marelui Real Madrid, care, chiar în meciul inaugural, a zbârcit-o în faţa mult mai modestei Şahtior Doneţk (scor 2-3). Şi nu e singurul exemplu. Sunt apoi detaşamente întregi de jucãtori afectaţi de faimosul virus, în fruntea lor, celebrul Cristiano Ronaldo, care nu a fãcut parte din lotul lui Juventus Torino pentru meciul cu Barcelona de miercuri, 28 octombrie, fiind încã în carantinã.
* Nu putem trece peste imaginea absolut dezolantã a marilor arene fãcute sã fie umplute la refuz de fanii echipelor – acum o imagine a perfectei inutilitãţi urieşeşti. Privim şi la noi spectacolul acesta fascinant şi dureros al mãririi şi decãderii sportive. Pânã acum douã-trei decenii, România, deşi o ţarã aflatã în prima treime a puterilor sportive europene, nu se putea mândri cu o infrastructurã sportivã pe mãsurã. Iatã însã cã, pe mãsurã ce ramuri întregi cândva de succes din sportul românesc trãiau drama decãderii, în diverse colţuri ale patriei rãsãreau adevãrate bijuterii de arene, numai bune sã gãzduiascã succesele noii ere a sportului naţional: stadioane moderne – vreo cinci numai în Bucureşti, apoi altele la Craiova, Târgu Jiu, Cluj-Napoca etc., la care se adaugã sãli de sport, bazine olimpice etc. Marile succese, marile victorii întârzie… Deocamdatã…
* În vremea asta, Nea Rânjilã ne dã speranţe cã vom primi vaccinuri abia hãt încolo, la primãvarã, în cel mai fericit caz. Pânã atunci, vorba unui cunoscut personaj caragialean, „Bonsoar, Mascã!”.
