Nu e de mirare cã mai existã încã semeni de ai noştri care cred cã nu existã covid, sau, în cel mai bun caz, cã avem de a face cu o rãcealã niţel mai complicatã. Pe de o parte e un fenomen de negare, cunoscut în psihopatologie. Pe de alta, normal, mulţi vãd peste tot conspiraţii (nu cã nu ar fi, dar parcã nici chiar aşa), vãd un sens malefic, o „lucrãturã” chiar şi acolo unde e doar gestul nenorocit al hazardului.
Din pãcate, din ce vedem la televizor şi din ce în ce mai des chiar în jurul nostru, covid-ul e o realitate infernalã care depãşeşte momentan puterea noastrã de a stãpâni lucrurile. Niciun alt flagel nu a egalat în perfidie acest virus.
Cu toate acestea viaţa noastrã ca oameni trebuie sã meargã mai departe. Dar pentru a merge mai departe trebuie sã privim cu luciditate lucrurile.
Citeam zilele trecute mãrturia unui bolnav de covid, postatã pe facebook. Ce spune dumnealui: „Dragi prieteni. Pentru cei care nu mai cred, vã spun eu, virusul existã. Dacã ai noroc faci forma uşoarã. Însã nu toţi avem acest noroc, eu am simţit-o pe pielea mea. Da, am fost pozitiv. Da, am fost internat 12 zile la Victor Babeş. A fost un adevãrat coşmar, 12 zile de spitalizare, plus 5 de izolare. Prietenii m-au întrebat: “E chiar aşa naşpa? Chiar sunt pline spitalele?”. Da! E “Naşpa” iar spitalele sunt pline. Am fost 10 în salon. Când se elibera un pat nu dura 5 minute şi era ocupat cu alt pacient. Am avut 4 zile grele, cu oxigen suplimentar. 4 zile în care cu greu m-am ridicat pe marginea patului.”
Dar omul respectiv a trecut peste acest impas îngrozitor, s-a vindecat. Dincolo de tonul sumbru al relatãrii e şi o micã razã de speranţã. E greu pentru toţi. Pentru bãtrâni, cãci sunt speriaţi şi neputincioşi în multe privinţe. E greu pentru cei mici, pentru elevi, pentru pãrinţi. E foarte greu pentru cadrele medicale. O vreme vom trãi sub spectrul acestei îngrozitoare ameninţãri. Dar am convingerea cã pânã la urmã vom ieşi din acest ev întunecat şi vom regãsi normalitatea pierdutã, bucuria de a trãi normal, cum eram noi obişnuiţi. Vom regãsi bucuria de a ne îmbrãţişa şi de a petrece împreunã.
