Avem câteva probleme legate de sistemul electoral în aceastã ţarã şi ele s-au vãzut la alegerile locale. Au fost diferenţe, uneori mari, între ce s-a votat, s-a trecut în procesele verbale, apoi în sistemul electronic. Nu cred cã nu au existat alegeri în ţara noastrã în legãturã cu care sã nu fi existat suspiciuni cu privire la corectitudinea votului. Unii ar spune cã s-ar fi furat pe rupte în anumite localitãţi.
Furtul sau frauda se poate produce în multe feluri. Este vorba în esenţã de alterarea votului prin diferite mijloace, precum: prezenţa la urne. Prezenţa la urne nu are legãturã numai cu dorinţa alegãtorului de schimbare, cultura politicã şi civicã a cetãţeanului, tradiţia democraticã de a alege şi de a fi ales.
În multe din comunele din ţarã, prezenţa la urne mai este influenţatã şi de cãtre primar, mai ales dacã acesta se bucurã de o susţinere largã în rândul alegãtorilor. Primarul poate sã influenţeze prin diferite pârghii prezenţa la urne, dacã vin mai mulţi sau mai puţini alegãtori sã voteze. Se poate apoi jongla cu numãrul de voturi. Dacã spre searã partidele îşi dau seama cã mai au nevoie de voturi, atunci primarii se pot mobiliza şi aduce la vot cetãţeni. Dar Constituţia spune cã votul nu este imperativ, deci nu poate cineva fi obligat sã voteze.
Aşadar, se poate afirma cã vorbim de o alterare a votului. Mai este şi problema celor care numãrã voturile şi care decid anularea sau nu a unor buletine de vot. În mâna lor stã voinţa liberã a cetãţeanului care crede cã votul lui conteazã. Mai sunt voturi care se pierd când trebuie încheiate procesele verbale. Şi nu se poate afirma cu tãrie cã toţi cei implicaţi în organizarea scrutinului sunt competenţi sau au venit în secţii sau în birouri doar pentru a mai face rost de un ban.
Nu cred cã a existat vreodatã un scrutin, oridecare ar fi fost acesta, care sã nu fi ridicat anumite semne de întrebare. Apoi alegerile mai sunt influenţate din afara ţãrii. Sunt statele puternice care au anumite interese vizavi de anumiţi candidaţi. Şi serviciile ajung sã facã şi ele jocuri în favoarea unuia sau a altuia dintre candidaţi. Sigur cã anumite lucruri sunt greu de demonstrat, dar anumite chestiuni de geopoliticã pot sã transparã şi în starea democraţiei.
Dacã în ceea ce priveşte organizarea corectã a alegerilor în ţara noastrã nimeni nu poate bãga sutã la sutã mâna în foc, sã zicem cã democraţia a fãcut paşi în ultimii 30 de ani. Aşa pare cã se vede de la distanţã. Cu toate acestea sunt destule grupuri de interese care par sã controleze segmente din societate. Este cazul serviciilor, a lumii interlope, a unor structuri netransparente cu o agendã nepublicã.
Cert este cã doar prin alegeri libere partidele sunt legitimate sã conducã. Aşa este în democraţie. Mafia este organizatã şi în democraţiile vechi şi nu este România vreun exemplu. Dar alte state au cunoscut un alt nivel de dezvoltare şi de trai pentru cetãţeni. Democraţia nu este uşor de pãstrat şi este nevoie sã fie cultivatã. Dar în acelaşi timp, este obligatoriu ca politicienii care cer votul pentru a-şi legitima accederea la putere sã facã şi treabã în folosul cetãţeanului şi sã ia mãsurile necesare pentru creşterea nivelului de trai şi pentru servicii mai bune oferite cetãţenilor pe toate palierele. Avem nevoie de lideri politici care sã facã din ce în ce mai puţine concesii când vine vorba de Binele Public şi de interesul ţãrii. Avem nevoie de lideri care sã nu îşi piardã niciodatã reperul, busola. Aceasta este tot timpul ţara, România. Sunt politicieni care mai uitã care este scopul pentru care ajung la putere şi ce au promis în campania electoralã. Este şi cazul parlamentarilor care uitã cã trebuie sã fie primii care fac legi drepte, care ajutã ţara sã progreseze şi societatea sã evolueze şi democraţia sã se permanentizeze.
Partidele au o mare responsabilitate legat de viitorul ţãrii. Aşa a fost construitã democraţia româneascã în ultimii 30 de ani. Nu existã o tradiţie a unei administraţii necorupte care executã legile profesionist, fãrã intervenţia politicului. Trebuie fãcutã diferenţa între influenţa politicã denaturatã şi politicile publice. Politicienii nu trebuie sã uite cine le achitã salariul. Nu pare greu, dar drumul cãtre democraţie e plin de gropi.
