* De-abia redeschise, instituţiile de culturã – teatre, cinematografe, sãli de spectacole etc. – restaurantele, cafenelele etc., au fost închise din nou, printr-un ordin al autoritãţilor, ca urmare a creşterii infectãrilor cu coronavirus. Mãsura – stupidã, atâta vreme cât aglomeraţia din staţiile de metrou este deja cea din vremurile „bune”, iar chibiţii, încet încet, regãsesc potecile cãtre arenele sportive, arãtând cã îi doare în… mascã de toate dispoziţiile şi recomandãrile fãcute de noile… autoritãţi. Problema care îi freacã acum la mentã pe unii politiceni este cea a alegerilor parlamentare. Pentru desfãşurarea cãrora unii sunt de acord, alţii dimpotrivã. Partizanii alegerilor parlamentare desfãşurate în decembrie sunt iohanniştii, care nu mai au rãbdare sã ajungã în situaţia de a cãlãri, la propriu, România. Hãmesiţi rãu, bãieţii ãştia! Eu am o nedumerire, mai exact, un mare semn de întrebare: cine sau ce le garanteazã lor cã vor ajunge la butoane şi îşi vor putea astfel face mendrele?! Pentru cã oamenii s-au cam lãmurit de ce anume sunt capabili, de ce anume le poate pielea. Sã le ofere ceva garanţii (semi)clandestine niscaiva servicii specializate în fraudarea alegerilor?! Cãci doar am reuşit sã ne convingem, recent, de faptul cã în ţãrişoara noastrã se furã în draci la urne.
* În ceea ce mã priveşte, eu am spus-o repetat cã nu mã simt deloc sau aproape deloc reprezentat de ceea ce iese, de regulã, din urnele de vot. Cine manipuleazã, cine contorsioneazã datele inscripţionate pe buletinele de vot, încât în urma procesului electoral iese ceva scãpat cu totul din sfera voinţei noastre? Ce se poate întâmpla am putut vedea recent la tembelizor, când o ceatã de haidamaci, de hãitaşi electorali au dat iama prin sacii cu buletine de vot şi cu procese verbale. Scenele sunt de necomentat, dar se pare cã tendinţa tot mai evidentã este aceea de a se pune surdinã peste toatã aceastã murdarã afacere, care a pus anatema asupra moralitãţii clasei politice româneşti… Va curge multã apã pe Dâmboviţa din ce în ce mai sãracã în… apã pânã când aceastã mizerie sã disparã din memoria colectivã.
* Despre ziua mondialã a Educaţiei – anul acesta, NU. Oamenii care diriguiesc domeniul, dintr-un motiv sau altul, au avut alte treburi. Poate la anul. Sau, mai degrabã, la muţi ani…
* Dar, dacã nu se petrec evenimente, ni le creem noi. Fie cã meritã, fie cã nu. Iatã pe marea vedetã a politicii mehedinţene, Cristinel Pavel care, dupã ce se fãcu niţel de râs în alegerile locale, se grãbi sã revinã cât mai repede la funcţia de prefect interimar, cicã bun la toate, care i se potriveşte, zic unii, de minune. Deşi nici asta nu-i prea sigur. Sigur, pentru nici douã luni, dar la pensioarã conteazã. Unde mai pui posibilitatea de a mai pune cuiva vreo talpã, piedicã… decisivã. Sã fie dumnealui sãnãtos! Cam la fel s-au petrecut lucrurile cu unii şefi de deconcentrate, care şi-au pãrãsit posturile destul de bãnoase pentru o pâinicã mai caldã dupã alegeri.
