Felul în care s-au desfãşurat alegerile locale spune foarte multe despre caracterul oamenilor politici. Sã te baţi cu pumnul în piept cã ai câştigat alegerile, tu, ca liberal, dupã ce ai racolat zeci şi sute de primari pesedişti, nu mi se pare nimic glorios aici, şi nimic ce ţine de liberalism, de tradiţie istoricã, de respectul faţã de tradiţie. E doar un oportunism politic de conjuncturã, un interes politicianist de moment, o practicã pe care mai adineaori se incrimina la adresa pesedeului. În politicã scopul scuzã mijloacele e dictonul perpetuu.
Doar cã pe termen lung e foarte greu sã speli imaginea „mijloacelor”, imaginea oportunismului şi lipsei de aderenţã la propriile principii. Nu e mai demn sã pierzi dar sã nu faci compromisuri flagrante?
Întâmplarea face sã citesc în aceastã perioadã o carte a lui Lucian Boia, „Istorie şi mit în conştiinţa româneascã” unde figurile unor I.C. Brãtianu, Dinu Brãtianu sau a istoricului Gheorghe I. Brãtianu sunt pe drept cuvânt tratate cu admiraţie. Îmi e imposibil sã identific azi figuri similare sau mãcar vag similare în arealul liberal.
Vãd în schimb un partid care face fix ce fãcea şi „adversarul de moarte”, racoleazã primari de la adversar, vine cu teme populiste, e gata sã facã „totul” pentru a rãmâne la putere. Sã nu fie surprinşi dacã la alegerile parlamentare îi va depãşi chiar USR, a cãrui toleranţã la compromisuri e aproape zero, dovadã cã au câştigat şi la Bucureşti, şi la Timişoara.
În treacãt fie spus, cred cã o sã avem, în câţiva ani, politicieni de sistem versus politicieni contra-sistem (cum se contureazã a fi azi USR Plus).
E limpede cã în ciuda acestei victorii de la locale liberalii de azi sunt departe de ce au fost cândva, când formau un reper ideologic ferm, cu personalitãţi puternice, bine conturate, bine ancorate în liberalism. Ludovic Orban face parte din garda veche, doar cã din aceastã veche gardã au rãmas prea puţini, se pierd în masa de nou veniţi, nou transferaţi. Aşa cum vechiul discurs liberal devine treptat un discurs social-liberal, adaptat unui electorat sensibil la mãsuri de stânga.
Probabil cã o sã avem nu peste mult timp un centru-stânga foarte aglomerat de PNL, PSD, ProRomânia, PMP. Şi o dreaptã mai firavã deocamdatã, dar pe cale sã radicalizeze un electorat care s-a maturizat în aceşti ani din urmã. Un electorat sãtul de pomeni politice şi de vorbe. Sãtul de compromisuri şi racolãri. Un electorat care, s-a vãzut la Timişoara, e foarte dispus sã susţinã figuri din afara spectrului politic consacrat.
Va fi o revoluţie.
