Minciuni vechi pentru patru ani noi au fost proliferate în ultima lunã la televizor şi pe reţelele de socializare. Sunt politicieni vechi trecuţi la partide noi, în speranţa cã vor fi trataţi şi ei ca noi de cãtre public. Mai sunt doar câteva zile pânã la data alegerilor. Sunt alegeri pentru cã este democraţie şi ar trebui sã fim mulţumiţi cã putem încã sã votãm. Ar fi o teorie valabilã pentru cei mai în vârstã care au prins o parte şi din epoca ceauşistã când vorbeam de formalitatea votului. Atunci ieşea cine trebuia, indiferent de cât de talentat la vot era alegãtorul.
Oare acum nu suntem într-o situaţie similarã? Partidele sunt cele care propun o listã de candidaţi şi alegãtorii trebuie sã selecteze din numele propuse. Practic, alegerea este cam fãcutã. Mergem sã alegem formal, pentru cã jocurile sunt cam fãcute. Şi nu este un fel de a spune, ci partidele chiar ajung în anumite zone sã negocieze cine va rãmâne şi cine nu la primãrie. Este vorba în special de posturile de primar la comune. Existã o negociere directã sau mutual se stabileşte cine va continua la primãrie.
Astfel, sunt partide care trimit în cursã candidaţi necunoscuţi sau foarte slabi şi le deschid culoarul cãtre noi mandate primarilor vechi. Mai sunt şi localitãţi unde partidele care au primarul nu mai au ce sã facã pentru cã edilul nu are niciun fel de realizãri şi nu mai are niciun fel de şansã. Aici concurenţa este realã şi publicul chiar are şansã sã îşi decidã viitorul.
Este cunoscut faptul cã în comune, de exemplu, partidele, prin reprezentanţi aduc mai mulţi sau mai puţini alegãtori la urne, în funcţie de jocurile care se fac la nivel central sau judeţean. Acest lucru poate avantaja pe unul sau pe altul dintre candidaţi şi poate reduce şansele de intrare în Consiliul Local pentru cei mai mici.
Practic, se produce o denaturare a votului şi voinţa cetãţeanului este cumva pervertitã de politicieni. Se mai carã şi acum la vot şi se mai mutã localnici dintr-un oraş într-o comunã. S-a încercat ceva, dar s-a fãcut prea puţin cu schimbarea domiciliului înainte de alegeri.
O noutate este şi cã acum se profitã din plin de starea de pandemie şi se va putea vota inclusiv cu buletinul expirat. Acesta va fi valabil pe toatã durata stãrii de urgenţã şi de alertã şi 90 de zile dupã. Cine a declarat ca pierdut buletinul şi îl are acasã şi a mai obţinut încã unul ar putea sã încerce ceva.
În plus, un lucru care ar putea da peste cap participarea la urne şi calculele partidelor este tot pandemia. De teamã, unii nu vor participa. Alţii poate cã se vor prezenta bolnavi. Nu se ştie cine va putea solicita urna mobilã, dacã este vorba inclusiv de cei infectaţi cu noul coronavirus. Cine îi va verifica dacã cei nedeplasabili nu au şi COVID?
Politicienii au tras cu dinţii sã fie organizate aceste alegeri şi au stat tot timpul cu ochii pe sondaje, având în vedere cã partidele aflate la guvernare se erodeazã şi cele din opoziţie cresc. Ciudat este cã în ultima perioadã a cam fost invers. Sigur cã nu trebuie sã crezi niciodatã în sondaje, mai ales în cele publicate în perioada campaniei electorale. Unele au rolul de a mobiliza electoratul sau de a-l demobiliza. Altele mobilizeazã activul de partid. Sunt tot felul de strategii pe care partidele le folosesc pentru a manipula electoratul în prag de alegeri. Scopul este câştigarea încrederii şi obţinerea votului şi accesul la putere. Trist este cã dupã scrutin se uitã toate promisiunile şi se cautã mai repede scuze decât soluţii.
Astfel, ţara se învârte într-un cerc în care ne tãiem singuri creanga de sub picioare timp de patru ani şi ne întrebãm de ce nu mai evoluãm şi de ce nu se mai modernizeazã statul. Pentru cã îl furãm prin reprezentanţi timp de patru ani şi ei au girul nostru, legitimitatea de a face ceea ce fac. Cine poate sã îi tragã la rãspundere pentru promisiunile neonorate, dacã au fost trimişi la putere prin vot, de cãtre popor? Tot poporul, peste 4 ani la vot. Vax populi! Asta-i democraţia românã!
