Dacã nu ne prezentãm duminicã la vot, sau ne prezentãm doar o micã parte a celor cu drept de vot, vom trãi cu toţii o situaţie paradoxalã şi inconfortabilã în urmãtorii patru ani, situaţie care nu e greu de ghicit. Aleşii locali, fie cã vorbim de primari, consilieri locali şi judeţeni sau de preşedinţi de consilii judeţene vor fi pe funcţii chiar dacã într-o uşoarã crizã de legitimitate, cãci va fi în discuţie reprezentativitatea acestora. Vor fi aleşi cu 20 sau 25% din numãrul celor cu drept de vot. Vor fi „susţinuţi” doar de voturile a câtorva mii de cetãţeni.
Restul miilor de voturi neexprimate (din varii motive, dar cele mai mult ţin de fenomenul general al neprezentãrii, al absenteismului generat de lehamite, de neîncredere) nu vor reprezenta nimic, şi nici nu pot sã emitã mari pretenţii pe viitor. Nu votezi, nu alegi, nu-ţi exprimi opţiunea politicã în comunitatea ta, pe bunã dreptate se poate întreba oricine ce pretenţii mai ai sã vezi lucrurile pe drumul cel bun la tine în oraş, comunã sau judeţ.
Mai ales acum, în aceastã situaţie generalã confuzã şi criticã ar fi nevoie mai mult ca oricând sã ne exprimãm prin votul nostru la nivel politic. Cãci în joc este chiar soarta urbei noastre. Avem, slavã domnului, destule oferte electorale, destule figuri de demnitari locali, destule programe administrative. Putem sã gândim cu capul nostru realitatea momentului şi sã ieşim la vot. Sã votãm un om, câteva idei, câteva proiecte. Trebuie sã participãm. Trebuie sã ne exprimãm. Altfel totul e zadarnic.
Sigur cã acum lucrurile sunt puţin mai complicate, odatã cu pandemia aceasta. Complicate dar nu imposibil de depãşit. Întrebarea “ieşim sau nu ieşim la vot, duminicã”, în mod normal, dacã suntem cetãţeni ai acestui oraş, are un singur rãspuns de bun simţ civic.
