„Orice pãrinte ştie cã copilul are nevoie de şcoalã”, zice premierul gânditor la sondaje, Ludovic Orban. Este valabilã şi viceversa: „Orice alegãtor ştie cã politicianul are nevoie de voturi”, zice nea Ilie de la sculãrie, expert în vot şi alegeri locale. Nea Ilie s-a prins şi el cã politicienii ar face chiar orice pentru a rãmâne la putere sau cu ciolanul în dinţi. Este vorba de mãduva ciolanului care este extrem de suculentã.
Puterea le face tuturor cu ochiul şi mai ales politicienilor care nu au niciun fel de meserie şi a pune mâna pe o funcţie aleasã sau numitã este scopul existenţei lor. Politicienii ne împing la rãzboi, la vaccinare, la tot felul de politici de ei inventate şi care nu au fost verificate înainte de a fi implementate. Ei sunt cei care conduc, dupã ce câştigã alegerile.
Aşa este cu democraţia. Este puterea poporului, dar democraţia reprezentativã din zilele noastre nu seamãnã deloc cu democraţia participativã de pe vremea Greciei antice. Acolo, cetãţenii sau anumite categorii alese ieşeau în piaţa publicã şi îşi decideau viitorul. Acum noi ne decidem viitorul prin intermediul unor reprezentanţi pe care îi alegem.
Pare destul de corectã situaţia, numai cã avem de-a face şi cu intermediari în acest circuit de selectare a reprezentanţilor care ne conduc. Intermediarii sau cei care se interpun între popor şi democraţie sunt politicienii sau partidele politice. Noi de fapt îi alegem pe cei care ne sunt serviţi. Ei au fost deja selectaţi, aleşi de cãtre partide şi trimişi în bãtãlia politicã. Nu este o alegere directã a poporului, ci se opteazã între diferite variante, pe care partidele le considerã convenabile sau potrivite sã conducã sau candidaţii care au puterea de a câştiga. Ori aici se mai produce un compromis: al doilea. Partidele nu îi propun pe listele de candidaţi pe cei mai buni sau pe cei mai potriviţi sau competenţi sã ne conducã. Ei îi trimit în luptã pe cei care au cele mai mari şanse sã câştige alegerile, sã câştige puterea. Nu tot timpul cei care câştigã ciolanul sunt cei mai competenţi dintre politicieni, dintre reprezentanţii partidelor politice.
Nu tot timpul cei numiţi în funcţii publice de cãtre puterea politicã sunt cei mai buni sã conducã şi sã ia cele mai bune decizii pentru comunitate. Politicienii au tot interesul în tot ceea ce fac sã se menţinã la putere sau sã ajungã la putere. Şi aici se produce compromisul. Dar nu este vorba de un compromis pentru Binele Public, ci pentru binele politicienilor.
Ce se va întâmpla dacã tot mai multe şcoli se vor închide, se vor organiza în continuare alegeri locale? Cine va rãspunde pentru morţii de dupã 14 septembrie, dacã se vor înmulţi cazurile de coronavirus şi morţii dupã reluarea cursurilor în sãlile de clasã? Cine va rãspunde pentru morţii de dupã 27 septembrie când peste 8 milioane de alegãtori sunt aşteptaţi la scrutin, potrivit estimãrilor. Va exista un contact masiv între participanţii la alegerile locale. Ce va fi în secţiile unde vor apãrea cazuri de coronavirus? Se vor închide, vor exista secţii de rezervã? Se va anula scrutinul sau va continua tot în sala şi în cabinele de vot respective? Cu şcolile va fi mult mai simplu, pentru cã vor fi închise, iar cursurile vor avea loc online. Scrutinul nu se va putea desfãşura online pentru cã nu existã niciun fel de reglementare în acest sens.
Prin mila politicienilor care se aflã la putere le-om duce pe toate cu toţii şi vom vedea cine se mai aflã în viaţã dupã. Sigur cã mai este de menţionat şi aspectul cã dacã va fi nevoie de mai puţine cazuri de coronavirus în preajma alegerilor atunci se vor face, dacã UE ne va da mai mulţi bani, dacã vom avea mai multe cazuri, se vor face şi aşa. Politicienii români sunt foarte adaptabili cu legea şi cu interesul naţional. Patriotismul politicianului român este precum vrejul de fasole.
