Sunt multe cãi în a distruge sigur o ţarã, iar cea mai sigurã, chiar dacã rezultatele nu vin imediat, este anihilarea sistemului de educaţie. Prin educaţie se face praf pe termen lung o ţarã, generaţii întregi ajung sã se lupte cu mentalitãţi şi dureazã zeci de ani sau sute, sã ajungi la o stare de normalitate. Mai este foarte puţin pânã la revenirea copiilor în sãlile de clasã sau în faţa calculatorului. România ar avea şanse sã transforme aceastã situaţie într-o oportunitate. Specialiştii spun cã viitorul României va sta în digitalizare. Este vorba de o economie digitalizatã care ar putea avea un aport de peste 20% în total. Aşadar, prin extinderea tehnologiei, se va putea ajunge la dezvoltare economicã.
Prin urmare, digitalizarea educaţiei ar trebui sã fie vãzutã ca o provocare, ca o oportunitate pentru cei care astãzi participã la scrierea istoriei. Sunt o serie de premiere pentru profesori şi pentru elevi sau pentru studenţi. Niciunde în istoria umanitãţii nu s-a mai trecut cu educaţia prin asemenea momente. Este în mod cert o schimbare fundamentalã în ceea ce priveşte organizarea sistemului de învãţãmânt, în privinţa predãrii şi a modului de a percepe şi transmite informaţiile.
Învãţãmântul nu este însã o componentã a industriei care produce bunuri pentru societate. Educaţia are conotaţii mai ample şi o misiune eticã. Este foarte greu sã fii primul care face un lucru, dar cel mai greu va fi tot timpul sã te pui în starea de a face lucrul respectiv. Elevii şi profesorii vor face parte cu siguranţã din istorie, pentru cã generaţia actualã va fi poate prima care va revoluţiona sistemul de educaţie. Poate cã acesta este viitorul.
Şcoala în formula sa clasicã nu va mai exista pe deplin. Nu va dispãrea însã contactul între dascãl şi învãţãcel. Este nevoie şi de spaţiul în care are loc educarea copiilor şi a tinerilor. Conteazã foarte mult spaţiul respectiv, însã tehnologia a fost folositã şi va fi folositã din plin pentru a trece peste momente de crizã, pe care în trecut nu am putut sã le traversãm, decât cu pierderi foarte mari. Vezi cum au învãţãt generaţiile care au trecut prin conflagraţii mondiale sau alte crize sanitare.
Educaţia online poate fi şi şansa de a face saltul cãtre o altã etapã. Poate va fi dimensiunea unei alte societãţi. Poate cã acesta este pasul cu care este datoare generaţia actualã faţã de generaţiile trecute şi de cei care vor veni. Poate cã acum este momentul în care se scriu pagini noi în istoria umanitãţii. Este nevoie de îndrãznealã pentru a face urmãtorul pas. Cert este cã, indiferent de crize şi de situaţii, lumea merge mai departe. Oamenii se adapteazã. Cine nu evolueazã, nu ţine pasul cu viitorul. Este în mod cert o obligaţie ca generaţia de acum sã transforme în oportunitate ceea ce se întâmplã. Va fi foarte greu pentru un popor care a trãit 50 de ani în comunism şi 30 de ani într-un fel de democraţie. Una imperfectã. România are multe probleme şi una este educaţia. Un sistem educaţional cu probleme ne va afecta în mod cert viitorul.
Dacã nu vom lua acum mãsurile necesare pentru a avea continuitate şi pentru a perfecţiona ce avem, atunci România poate cã va dispãrea de pe hartã ca naţiune. De educaţia unei ţãri depinde viitorul ţãrii. Suntem obligaţi sã continuãm sã ne educãm copiii, indiferent de situaţia în care ne aflãm: crizã economicã, financiarã, pandemie, rãzboi. Fãrã educaţie nu va trebui sã ne mai facem niciun fel de planuri pentru viitor.
Este nevoie sã nu facem niciun fel de pauzã în educarea generaţiilor pentru cã ele vor duce mai departe familia şi ţara. Este adevãrat cã unii vor pleca şi vor lucra în alte ţãri, dar vor rãmâne destui care sã construiascã şi viitorul, chiar dacã nu toţi îl vom vedea. Mergem la şcoalã, chiar dacã se va sfârşi lumea.
