De ce de 30 de ani nu merg lucrurile în ţara noastrã şi dureazã sã faci ceva mai mult decât în alte state? Cele mai multe rãspunsuri la aceastã întrebare au în conţinut termenul de corupţie. Din cauzã cã este probabil foarte coruptã, ţara noastrã este pe ultimele locuri din Uniunea Europeanã, din Europa şi din lume. În rest, ar avea toate condiţiile sã reuşeascã. Poate cã este vorba şi de lipsa unei educaţii politice, de lipsa democraţiei pentru o perioadã foarte bunã de timp din aceastã ţarã.
Am avut foarte puţinã democraţie dupã 1918, apoi 50 de ani de comunism şi dictaturã, dupã care 30 de ani de democraţie în revenire şi în reconstrucţie. Nici nu vorbim de un stat prea bãtrân. Un stat de 100 de ani este unul destul de tânãr. Sigur cã trebuie sã analizãm istoria şi în spiritul ei, nu numai în literã. Conteazã probabil şi condiţiile geopolitice şi faptul cã am fost la o zonã de intersecţie ba a intereselor marilor jucãtori ai lumii ba a lipsei de interes.
Nu am prea avut timp sã construim ceva în ţara noastrã pentru cã nici nu am prea avut linişte. Zona Balcanilor nu este deloc una liniştitã şi conflictele au apãrut destul de des chiar şi în ţara noastrã. Am fost şi în vecinãtatea unei ţãri speciale, a Marelui Urs, iar influenţa Rusiei nu a fost deloc una care sã ne ajute, nici la civilizaţie nici la istorie. Nici cu vecinii nu am dus-o mai bine şi a trebuit sã ciulim urechile de fiecare datã.
Numele România încã nu este cunoscut pe întreaga planetã şi este o denumire mai degrabã exoticã, decât una care sã fie asociatã cu civilizaţia şi cu modernitatea şi cu ceva anume în particular. Ţara noastrã este pe aici, pe lângã Marea Neagrã. Pare cã este condusã şi necondusã, pare cã se dezvoltã sau pare cã stã pe loc. Este greu de înţeles ţara noastrã de cel care vine din afarã. Este greu de înţeles şi de cãtre cei care încã sunt în interior. Poate cã unii nu au mai avut rãbdare cu ţara lor mamã şi au decis sã plece. Şi au plecat vreo câteva milioane de locuitori. România a rãmas fãrã 4 – 5 milioane de locuitori în 20 şi ceva de ani. Este un adevãrat record pentru planetã. Oare conducãtorii din ţarã nu se gândesc la viitorul României, la dezastrul demografic şi la ce se întâmplã cu statul acesta?
Este clar cã românii care au plecat nu se vor mai întoarce, mai ales dacã au fãcut şi copii peste hotare. Aceştia sunt cetãţeni ai statelor în care s-au nãscut. Nici nu mai vorbesc limba românã şi chiar dacã o vorbesc nu le mai este de niciun folos, dat fiind faptul cã trebuie sã se integreze în statele ai cãror cetãţeni au devenit şi unde au primit drepturi. Nu vor mai fi români. Românii care au plecat peste hotare în ultimii ani nu vor mai fi recunoscuţi ca români peste câteva zeci de ani. Românismul va dispãrea şi peste hotare şi mai ales în ţarã, dacã nu va apãrea acel conducãtor providenţial, care sã salveze lucrurile. Da, nu este niciun fel de soluţie normal pentru România, în faţa unei soluţii miracol, a unui om care sã o conducã înspre modernizare.
Este nevoie de un tãtuc pentru naţiune care sã fie un fel de despot luminat. S-a vãzut cã nu a mers cu alte modele. România a stat mai mult pe loc, decât a progresat. Încã mai suntem chiar în Evul Mediul în anumite zone din România. Ne mai trebuie încã 20 de ani pentru a putea aduce civilizaţia în toate cãtunele din ţarã. Adicã principalele utilitãţi: apã, canal, curent electric, gaze naturale, asfalt, locuri de muncã bine plãtite, administraţie localã performantã şi necoruptã, politicieni de rasã. Salariul mediu sã fie de vreo 2.000 de euro de cãciulã şi toatã lumea sã o ducã bine. Educaţia şi Sãnãtatea din România sã fie sisteme model pentru întreaga planetã, iar Agricultura sã hrãneascã jumãtate din Europa. În sport şi în IT sã fim campioni mondiali, iar la turism în primii 10.
Asta ar fi România peste 20 de ani, dacã şi-ar gãsi cu adevãrat conducãtorul. Este clar cã acesta nu este Klaus şi vedem cine va fi urmãtorul preşedinte şi dacã în mandatul lui Klaus estul şi vestul ţãrii vor fi unite printr-o autostradã. La fel şi provinciile istorice. Pânã atunci lucrurile merg greu, deloc şi pe loc.
