A început şi campania electoralã. Un început mai degrabã timid, nesigur, în perfectã concordanţã cu vremurile pe care le trãim şi care sunt nesigure şi destul de neclare. Nu ştim ce ne aşteaptã pe finalul acestui an teribil. Spaimele continuã sã traverseze spaţiul social, aşa cum vânturile uşoare din sud traverseazã plaja pustie: va urma un nou val de covid? se deschid sau nu şcolile, şi dacã se deschid oare cum se vor petrece lucrurile cu copiii noştri? în sezonul de gripã vom reuşi sã ne ferim? vom face faţã inflaţiei tot mai accentuate? vine o nouã crizã economicã de la anul? vom avea sau nu vaccin împotriva covid? vom putea vreodatã sã ne întoarcem la viaţa normalã dinainte?
Trãim vremuri dramatice, şi în acest context campania electoralã şi alegerile locale nu mai joacã, aşa cum o fãceau în trecut, un rol social tensionant prea ridicat. Deja suntem tensionaţi, deja suntem striviţi de un stres social major de câteva luni bune de zile.
În plan urban au apãrut bannere, afişe, echipe de campanie cu flyere şi pixuri cu numele candidaţilor înscripţionat. Candidaţii merg prin cartiere şi discutã cu oamenii. Totul e civilizat.
Singurul spaţiu mai nervos e cel online. Aici lucrurile stau diferit, ca tonalitate, ceea ce nu e de mirare. În mare mãsurã campania electoralã de acum se va desfãşura prin intermediul reţelelor de socializare. Vremea mitingurilor a apus, cel puţin deocamdatã, datoritã exigenţelor sanitare actuale.
Va fi interesant de urmãrit maniera în care autoritãţile vor organiza secţiile de votare. Cât timp vor rezista membrii secţiilor de votare cu mãştile pe figurã? Cum vor proceda cei ce voteazã şi care intrã în secţie cu mascã? Şi-o vor scoate, normal, atunci când vor prezenta buletinul? Sau vor fi identificaţi „ochiometric”? Alegerile locale vor reuşi, atât cât vor reuşi, sã ne menţinã pe toţi în limitele democraţiei, în normele democraţiei.
Vom avea, din octombrie, reprezentanţi în funcţiile administraţiei locale şi lucrurile îşi vor reintra, pentru patru ani, în normalitate. Acum despre ce normalitate va fi vorba, vom vedea. Cert este cã noua administraţie va avea aceiaşi agendã publicã grea, ca şi acum. Ne vom confrunta cu venirea iernii, încãlzirea blocurilor, cu starea spitalelor şi şcolilor, cu şomajul şi lipsa locurilor de muncã. Nimic miraculos nu se va întâmpla peste noapte. Vom avea alte aşteptãri şi dezamãgiri de înfruntat.
În plus, în prag de iarnã, alte alegeri, de data aceasta parlamentare. Alt prilej de vorbe şi dezbinare socialã.
