Politicienii habar nu au ce se întâmplã în pandemie, dar nici fãrã pandemie nu e altceva. În general, deciziile în pandemie au fost luate pompieristic, de la o zi la alta, de la o sãptãmânã la alta. Norocul a fost cã din când în când presa mai lanseazã câte o temã de interes, precum cea a redeschiderii şcolilor, în contextul noului an şcolar. Astfel, au început dezbateri pentru cum se va face şi cum se va proceda. Sigurã cã mai este mult pânã departe, dar e bine cã s-au apucat şi guvernanţii de treabã. În rest, politicienii se apropie încet încet de campania electoralã şi cetãţenii vor fi şi ei interesaţi într-o mãsurã mai mare sau mai micã de ce vor mai promite candidaţii.
Cert este cã vor fi foarte multe surprize în alegerile locale, din cauza sau datoritã revenirii în prim plan a unora dintre politicienii sau activiştii vechi. Este cazul candidaturilor lui Traian Bãsescu la Primãria Capitalei şi a lui Marian Vanghelie. Au revenit în prim plan şi Petre Roman, Anghel Iordãnescu sau Miticã Dragomir.
Existã un soi de disperare a politicienilor sau a activiştilor politici pentru putere. Bãtãlia este durã, având în vedere cã nu prea sunt cine ştie ce locuri de muncã în ţarã. La stat încã se trãieşte bine şi chiar posturile alese sunt plãtite. Leafa unui primar nu este una de ignorat, mai ales dacã este vorba de primar de oraş. Timp de patru ani înseamnã o sumã frumoasã şi o serie de avantaje venite odatã cu funcţia.
Acum aproape cã toatã lumea vrea sã candideze. Şi cei care au mai fost şi cei care nu au mai fost. Susţin cã pot, cã se pricep, cã au proiecte şi idei. Cel mai bine ştiu cum stã treaba cei care au fost în funcţii şi mai ales cei care au mai fãcut câte ceva. Ei ştiu cã este foarte uşor sã promiţi, dar foarte greu este sã pui în aplicare proiectele pe care le scrii cu generozitate în pliantul de campanie.
Candidaţii promit de toate şi cu pandemie şi fãrã pandemie. Interesul este sã îi convingã pe cetãţeni cã meritã sã fie aleşi. Este mai greu pentru cei care nu se bucurã de o imagine publicã, de notorietate. Este foarte greu sã fi ales, dacã aspiri la fotoliul de primar. Este mai uşor pe listã la Consiliul Local, pe un loc eligibil. Chiar şi la Consiliul Judeţean.
Politicienii mai vechi au decis sã revinã în prim plan şi nu pentru cã nu au din ce sã trãiascã. Poate cã au realizat cã din spate rândurile sunt foarte subţiri şi politicienii sunt un fel de guvizi. Puţini rechini au apãrut în apele politicii naţionale şi locale în ultimii 4 ani. Pandemia de coronavirus chiar a adormit de tot partidele politice. Atunci cum sã nu îşi doreascã sã revinã la putere un politician pensionar care ştie cum sã joace şi care sunt butoanele pe care ai putea sã apeşi dacã vei fi ales. Este adevãrat cã au experienţã şi în lucruri bune şi în lucruri rele. Unii ştiu cã nu trebuie sã promitã mare lucru, ci chestii generale, eventual pe categorii de alegãtori. Unii promit pentru copii, cum este Vanghelie în Sectorul 5. Bãsescu vorbeşte de problemele termoficãrii. Nea Miticã nu ar avea un interes la vedere, ci poate doar ca dezvoltator imobiliar, în momentul în care a intrat în echipa Gabrielei Firea.
Oamenii aceştia chiar ştiu ce vor sau pur şi simplu se plictisesc acasã. Sau nu le ajung banii. Cine sã înţeleagã revopsirea lui Petre Roman pe lista primãriţei de Bucureşti. Poate vrea sã încerce şi alte nuanţe de vopsea. O fi luat vopsea de la primãriţã. Sã nu aparã prea roşcat domnul premier Roman, care este un fel de om de ştiinţã, cum s-a prezentat.
O sã vedem foarte mulţi vopsiţi în campania electoralã pentru alegerile locale. Sunt treceri de la un partid la altul, de la putere la opoziţie şi invers. Fiecare cu interesul sãu, cu banii sãi şi cu dosarele sale penale.
Alegerile locale vor însemna încã patru ani pe cartea de muncã a unora dintre români. Avantajul este cã nici nu vor trebui sã munceascã, dacã le sunt suficienţi 4 ani pânã la pensionare şi nu mai vor încã un mandat. Nu îi va putea trage nimeni la rãspundere, cã au luat banii degeaba. Alţii vor putea sã dea nişte tunuri în cei patru ani şi îşi vor putea umple buzunarele. Alţii vor face câte ceva şi vor fenta electoratul şi peste 4 ani. Într-un fel sau altul, cei care promit şi nu fac pot fi acuzaţi cã furã. Şi ei ştiu cã furã, dar în 4 ani dezvoltã anticorpi la jena moralã. Braţul legii nu îi prea atinge.
