Zilele trecute au fost emblematice pentru energetica româneascã. Ne referim, mai precis, la data de 14 august 1970, care a fost încã o datã de referinţã pentru hidroenergetica româneascã în general şi în particular, pentru energeticienii mehedinţeni. La acea datã la Gura-Vãii, s-au produs primii kilowaţi-orã la bornele primul hidroagregat pus în funcţiune la hidrocentrala Porţile de Fier I. Tot la data de 14 august, în anul precedent – 1969, a început sã se desfãşoare navigaţia prin ecluza românã (într-o singurã treaptã), fiind practic data de punere în funcţiune a ecluzei româneşti.
Împlinirea a 50 de ani de la prima rotire a turbinei hidraulice Nr 1 -KVB (Kaplan vertical cu camerã spiralã din beton), cu putere instalatã la acea datã de 175 MW, când s-au pulsat în Sistemul Energetic Naţional primii KWh la Porţile de Fier I şi implicit primii kwh produşi de energeticienii mehedinţeni. Acel moment determinã, pentru foştii participanţi, o nostalgicã aducere aminte a vremurilor de demult încãrcate acum de; istorie , determinare de reuşitã şi afirmare, dar şi mulţumirea şi mândria de a fi pãrtaşi la finalizarea celui mai mare obiectiv hidroenergetic de pe Dunãre – Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I (SHEN Porţile de Fier I).
Primele preocupãri de amenajare hidroenergeticã în sectorul Porţile de Fier au fost cele ale renumitului profesor Dorin Pavel care, în anul 1922, a elaborat prima schemã de amenajare hidroenergeticã a sectorului cataractelor Dunãrii. La început a fost o variantã de 13 hidrocentrale, ca în final proiectul sã fie finalizat pe acest sector de la Porţile de Fier de unde se putea instala grupuri energetice cu puterea cea mai mare. În aceeaşi mãsurã, având în vedere dificultãţile de navigaţie în sectorul cataractelor, au existat preocupãri ale inginerilor din acest domeniu pentru crearea unor condiţii mai bune de navigaţie în acest sector dificil al Dunãrii, iar pentru asta, la sfârşitul secolului XIX, s-a construit canalul Sip (pe malul sârbesc, la inaugurarea din 1898 au participat; Împãratul Franţ Joseph al Austro-Ungariei, Regele Alexandru al Serbiei şi Regele Carol I al României. Soluţia pentru toate aceste provocãri a fost construcţia acestui grandios obiectiv hidroenergetic, realizat în parteneriat egal între România şi Jugoslavia în perioada 1964-1971. A fost realizat un baraj de greutate transversal pe fluviul Dunãrea în zona Porţilor de Fier, acolo unde Dunãrea iese din clisura, lungã de circa 120 km. Mai precis la Km 942+900 pe Dunãre a fost creat Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I (SHEN Porţile de Fier I) prin unitatea energeticã de la acea vreme Intreprinderea de Electrocentrale Porţile de Fier. Scopul acestui Sistem a fost de a asigura navigaţia prin sectorul Porţile de Fier în condiţii mult mai bune şi de a creşte implicit capacitatea de transport, precum şi de a utiliza potenţialul hidroenergetic pentru producerea de energie electricã. Configuraţia frontului barat este una simetricã faţã de firul fluviului, având la mijloc un baraj deversor cu 14 câmpuri deversoare (câte 7 pentru fiecare parte), urmând apoi spre fiecare mal hidroecentralele propriu zise aparţinând fiecãrui stat (câte 6 hidroagregate de fiecare parte), încheindu-se cu câte o Ecluzã în douã trepte la fiecare mal (ce asigurã navigaţia fluvialã în sector).
Revenind la momentele de referinţã, dupã ce la data de 14 august 1970 s-a început producţia de energie electricã la agregatul Nr. 1, centrala a fost pusã în funcţiune complet la data de 28 noiembrie 1971 (agregatul 6). La data de 16 mai 1972, în prezenţa preşedinţilor celor douã state, a fost inaugurat oficial Sistemul Porţile de Fier I, aceastã datã fiind aniversatã în fiecare an de personalul care lucreazã la şi pentru Porţile de Fier de pe ambele maluri ale Dunãrii. În cei 50 de ani de exploatare în centrala românã s-a produs cu cele 6 hidroagregate o cantitate de energie electricã de 267 miliarde de KWh, în medie cu circa 5% pe an în plus faţã de energia de proiect. Centrala Porţile de Fier I este cea mai importantã hidrocentralã din România, asigurând circa 11% din necesarul de consum din România, circa 35% din producţia de energie electricã în hidrocentrale şi circa 50 % serviciile tehnologice de sistem (bandã de reglaj secundar).
Ca la orice ceas aniversar, în primul rând, este bine sã arãtãm recunoştinţã şi respect tuturor celor care au conceput, au dat viaţã şi mai apoi au exploatat şi întreţinut Sistemele hidroenergetice şi de navigaţie de pe Dunãre. Ei au fãcut asta cu o determinare extraordinarã şi, mai ales, cu mândria de a fi creat şi pãstrat o marcã în energetica româneascã. Este necesar ca şi în prezent sã fie continuatã aceastã tradiţie, indiferent de perioadele de timp pe care le parcurgem.
La cât mai mulţi ani în continuare, cu puterea, tuturor celor care au lucrat, sau lucreazã la şi pentru Porţile de Fier şi care, simt ceva bun pentru acest obiectiv energetic de prim rang din România.
Putem aminti persoane din linia întâi, a producerii primilor kilowaţi-orã la Porţile de Fier I, precum; Ing. Mihãrtescu Mircea, ing. Trocan Ion dispeceri, electricieni Diţa Petre, Rãdeanu Pavel, Chirculescu, Tãtaru Mihai, Fãiniş Mihai, Costache Borcea, mecanicii Cimpoieru Ion, Racilã Gheorghe… care ar fi o parte din promotorii acelor moment şi care împreunã cu alţi mulţi au creat condiţii tehnice bune de exploatare a hidroagregatelor şi de producere a energiei la Porţile de Fier I, atunci şi alţii la fel continuã sã producã cea mai curatã şi ieftinã energie electricã din ţarã.
Unii au plecat în lumea celor drepţi alţii îşi aduc aminte cu nostalgie şi nu realizeazã cum s-a scurs jumãtate de secol într-o clipã..! şi anii au zburat…
Atunci s-a promis cã va fi preţul de 5 lei/ Kwh…, cã v-a fi pus în funcţiune primul tramvai de la Drobeta-Turnu-Severin la Gura-Vãii şi multe altele. Din pãcate promisiunile de atunci nu au prins viaţã nici pânã acum şi nu era campanie electoralã.
Ar fi bine ca împreunã cea ce ne promitem bun şi frumos pentru noi sã prindã viaţã şi sã ne schimbãm traiul în mai bine. Stã în puterea noastrã sã realizãm lucruri minunate, sã apreciem efortul şi realizãrile înaintaşilor şi sã încercãm sã-l depãşim în realizãri, cã o facem pentru noi şi urmaşii noştri.
Ing. Novac Dragoş
Ing. Rãchitan Stancu-Ştefan
