* Ieri, mierciuri 5 august, s-au împlinit 98 de ani de la naşţerea genialului prozator român MARIN PREDA. E aproape incredibil. Trecând în Eternitate la doar 58 de ani, la 16 mai 1980, vârstã de apogeu pentru un romancier, şi mai ales dupã succesul fulminant de public şi de criticã al trilogiei „Cel mai iubit dintre pãmânteni”, Marin Preda, la aproape 100 de ani de la naştere şi patru decenii de la moarte, face, în egalã mãsurã, figura unui clasic şi a unui modern. Practic, tot ce a scris acest titan al literaturii române se înscrie, indiscutabil, în zona capodoperei. „Moromeţii”(I, II), „Risipitorii”, „Intrusul”, „Marele singuratic”,”Delirul”, „Cel mai iubit dintre pãmânteni”, volumul de nuvele „Întâlnirea din Pãmânturi”, eseul autobiografic „Viaţa ca o pradã”,volumul de eseuri şi publicisticã „Imposibila întoarcere” sunt cãrţi de referinţã, fiecare pentru genul sãu şi toate la un loc scriind un capitol impresionant de istorie literarã româneascã şi în context european.
* Pentru literatura de dupã rãzboi, Marin Preda fost exponentul conştiinţei scriitoriceşti, el apãrând de la înãlţimea valorii sale condiţia scriitorului român: „Dacã aş şti cã efortul pentru scrierea unui roman mã poate costa viaţa, mi-aş lua toate mãsurile de siguranţã pentru a înlãtura o eventualitate cum ar fi boala din care sã mi se tragã moartea. Dar singura masurã hotãrâtoare, aceea de a renunţa la scris, nu aş lua-o.” Nu am cunoştinţã dacã o asemenea marturisire de credinţã a fost formulatã, în câmpul literaturii române, în ultima sutã de ani şi nu sunt semne ca asemenea iniţiative de conştiinţã sã aparã în viitorul apropiat. În rest, ce sã spunem? O mare sãrbãtoare a literaturii române, tratatã cu obişnuita indiferenţã de cei care ar fi putut avea îndreptãţire sã probeze o altã atitudine.
* Încet, încet bãtãlia electoralã a înlocuit, în spaţiul public, bãtãlia cu coronavirusul. În timp ce, odatã cu fiecare zi, cifrele agresiunii virusului cunosc creşteri absolut îngrijorãtoare, ciomãgeala electoralã cunoaşte o la fel de îngrijorãtoare recrudescenţã. Marii moralişti liberali au pornit în forţã campania de racolare a primarilor pesedişti prin mai toate judeţele ţãrii dupã ce îşi luaserã angajamente solemn lacrimogene cã nu vor recurge la asemenea ignobile practici. Revenind la cifrele comunicate zilnic din spaţiul pandemic, pe lângã aspectul cã, uneori, sunt flagrant contradictorii, ele îmbracã adesea şi aspecte umoristice, aşa cum s-a întâmplat recent într-o emisiune de televiziune în care profesorul Rafila şi Marius Tucã se amuzau copios pe seama unor comentarii ale ministrului Sãnãtaţii, Ionel Tãtaru. Mari îndoieli au apãrut în legãturã cu înmulţirea numãrului de teste fals negative sau fals pozitive, ceea ce a slãbit sensibil încrederea populaţiei în verdictele „specialiştilor”. Ale cãror declaraţii devin, pe zi ce trece, nu doar profund contradictorii, ci şi de un ridicol desãvârşit. Ia auziţi acilea: „Lipsa simptomelor reprezintã unul din simptomele Covidului”! Vasãzicã, dacã nu te doare nimic, eşti bolnav mort-copt! Autorul teribilei ziceri – celebrul doctor Raed Arafat… Derutã maximã! Din aceastã dilemã…
