Epidemia de coronavirus este tratatã în mod diferit de partidele politice. În funcţie de cine e la putere şi cine este în opoziţie, în funcţie de interesele de moment sau de câştigul imediat. Fiecare partid sau politician trateazã coronavirusul diferit. Este explicabil. Dar pe cine sã folosim ca reper, ca exemplu în vremuri tulburi?
Criza medicalã a fost pentru unii mumã, pentru alţii ciumã. În mod cert, au murit mii de oameni în legãturã directã sau indirectã cu aceast virus. Sau au murit pur şi simplu. Pe cel mort nu îl mai intereseazã din ce cauzã a murit. Sunt experienţele relatate în spaţiul public sau poveştile spuse la televizor de figuri publice. Nu se poate spune cã îndoiala nu existã. Sunt şi cei care cred cu totul în epidemia de coronavirus şi au avut experienţe neplãcute din acest punct de vedere.
Cine a trecut pe lângã moarte, ştie despre ce e vorba şi nu trateazã cu lejeritate acest fenomen. Oricine a fost bolnav mãcar o datã sau a trecut pe la spital sau a avut mãcar o operaţie sau o experienţã în spitalele din ţarã se teme. Se raporteazã la o experienţã asumatã, chiar dacã este mai veche şi pare cã timpul a şters urmele din memorie. Apoi cred în coronavirus sau ţin cont de epidemie şi cei care au avut o experienţã recentã cu acest lucru. Adicã au avut o rudã bolnavã, un vecin, un coleg de serviciu.
Au primit de la sursa primarã, directã, credibilã, de încredere informaţii care i-au întãrit ideea cã pandemia este realã şi cã este necesar sã te fereşti. Mai sunt şi cei care au avut experienţa directã a bolii şi cu siguranţã cã nu mai trebuie sã fie convinşi de cineva sã creadã în COVID.
Nu este vorba de o experienţã religioasã, ci de convingerea cã este un fenomen cert. Pânã la urmã, câţi nu cred în personaje religioase şi nu le-au vãzut niciodatã. Probabil cã este o predispoziţie la credinţã. Apoi mai depinde şi de educaţia fiecãruia şi de cât de uşor poate fi manipulat şi influenţat de cãtre o parte sau de cealaltã. Cert este cã, atunci când vine vorba de crize medicale, viruşi sau bacterii sau alte molime, puterea exemplului este cea mai importantã. Un exemplu bun este ca un glonţ magic. Dar şi o minciunã repetatã de foarte multe ori capãtã în ochii opiniei publice valoare de adevãr.
Şi, potrivit teoriei glonţului magic, o informaţie bine plasatã sau un eveniment bine organizat sau o acţiune executatã într-un moment potrivit poate avea un efect magic. Poate fascina masele. Chiar dacã vorbim de un adevãr sau de o minciunã. Atunci când glonţul magic a pornit din ţeava pistolului el vrãjeşte şi lumea este fascinatã de el. Este momentul în care se contureazã convingerea supremã în ceva.
Probabil cã un glonţ magic în pandemia de coronavirus a fost reprezentat şi de fotografia care a apãrut în presa centralã în care au apãrut şefii statului, ai puterii. În biroul de la Palatul Victoria, premierul demascat sau nemascat alãturi de colegii sãi din guvern, au apãrut într-o mare relaxare, fãrã protecţie, fãrã respectarea distanţei fizice şi consumând tutun în spaţii închise şi alcool la locul de muncã. Iar locul de muncã era serviciul la stat.
În acel moment a luat sfârşit pandemia de coronavirus pentru o bunã parte a românilor. A fost puterea exemplului şi unii români nu au mai avut nevoie de cineva sã le spunã cã nu existã COVID sau cã existã. A fost imaginea care a avut un impact devastator. Mai sunt şi exemple mai mici cu şefii din politicã sau ai statului care au încãlcat legea şi nu au purtat mascã.
Mai este categoria celor care ştiu cã existã, dar nu îşi dau cu pãrerea. Este categoria celor care, dacã se vor infecta, vor încerca sã ascundã şi, dacã se va putea, vor rãmâne acasã şi vor afla cât mai puţine persoane.
Ideea este cã, potrivit tradiţiei social-culturale din România, coronavirusul este sau nu, în funcţie de interesele fiecãruia. Politicienii aflaţi la putere ne-ar vedea pe toţi cu COVID, dacã aşa ar obţine mai mulţi bani de la UE. Cei din opoziţie nu ar vrea alegeri pentru cã existã COVID şi poate cã nici sondajele nu îi ajutã în momentul de faţã. Liberalii sunt pe un vãluşor şi acum ar vrea alegeri locale. Cine ştie dacã peste o lunã sondajele vor mai fi favorabile şi poate cã şi partidele de la putere se vor rãzgândi. Atunci va fi bunã starea de urgenţã.
Apoi, omul de rând procedeazã la fel. Dacã vrea sã plece în Grecia sau în vacanţã, coronavirusul este minimalizat. Dacã are COVID ar vrea sã nu afle nimeni şi sã nu ajungã la spital. Cert este cã, uneori, o idee de ceva este mai puternicã decât acţiunea sau fapta în sine.
