Se discutã de ceva vreme despre alegerile locale. S-a stabilit şi data: 27 septembrie. Dacã te gândeşti bine, mai avem fix douã luni pânã atunci. August vine ca mâine, cãldurã mare, monşer, nici nu-ţi dai seama şi ar trebui sã ne prezentãm la urne. Dar nimeni nu ne spune şi cum vom putea sã ne prezentãm la urne, pe 27 septembrie, în condiţiile date, când suflul pandemiei e departe de a fi trecut. E una sã stabileşti o datã anume, şi cu totul alta sã definitivezi detaliile tehnice şi organizatorice, mai ales în condiţiile sanitare stricte pe care le ştim.
Despre aceste detalii guvernanţii nu spun nimic. Nu ştim, stãm la cozi din 2 în 2 metri? Ne ia cineva temperatura la intrarea în secţia de vot, ca la magazine? Sigur, vom purta mãşti, dar de unde ştiu cei din comisia electoralã cã suntem chiar noi cei de pe buletin sau alţii? Ne vom demasca, probabil, în faţa comisiei, ca sã se convingã cã noi suntem. Dar e igienic? E sigur? Dacã strãnutãm? Apoi, sincer, ce facem, folosim fiecare propria ştampilã (e o imposibilitate) sau o folosim pe cea datã de comisie? O clãtim dupã folosire, o ştergem, cum procedãm?
În era aceasta de paranoie e posibil sã fie unii care nu vor vrea sã punã mâna pe o ştampilã pe care deja au pus alţi câteva sute de cetãţeni, şi nici pe pixul aferent buletinului de vot. Venim obligatoriu cu pixul de acasã? Cum vor sta cei din comisia de votare, la 2 m unii de alţii şi cu mascã? Nu se vor sastisi de stat cu masca pe faţã ore şi ore în şir? Şi când vor numãra buletinele de vot atinse de mii de oameni feluriţi, cum vor proceda?
Dincolo de ironii, o sã vedeţi cã nu va fi deloc un proces electoral simplu şi obositor cum îl ştiam, cã vor fi destule temeri în spaţiul social, destule rigori sanitare care vor complica mult formula efectivã a procesului electoral. Era o soluţie votul electronic, dar ce, e cumva pus la punct? Ştim ce înseamnã? Nu ştim. Aşa cã vom vota tot cum ştim. Asta dacã vom vota. Cãci dacã valul de infectãri va creşte, în septembrie parcã vãd o amânare sine die a alegerilor locale. Apoi, în lanţ, a alegerilor parlamentare.
De fapt de ce ne mirãm cã nu ştim procedural cum se va vota, când nu ştim cu claritate nici când, nici cum va începe şcoala. E absurd sã se continuie şcoala online. România nu e pregãtitã pentru aşa ceva. Merge, o lunã, douã. Dar nu un an şcolar, nu un întreg sistem. Nici pãrinţii, nici copiii, nici cadrele didactice nu-s pregãtite pentru online. Grele timpuri.
