Când Nelu Tãtaru a declarat cã mai bine mai stãteam douã sãptãmâni în stare de urgenţã şi nu ne grãbeam, m-am simţit şi eu şi alţii care gândesc la fel – cum cã prea repede şi hiperpopulist a ieşit Iohannis sã ne dea „drumul” la libertãţi fãrã ca problema covid sã fie cu adevãrat adusã la limita de jos – rãzbunat, cu ghilimelele de rigoare. O „rãzbunare” care nu ne foloseşte la nimic, odatã ce situaţia e în continuare criticã, dovada cea mai elocventã e faptul cã acelaşi preşedinte implicat şi monoton vine acum şi ne spune: “Nu doar cã nu scade numãrul bolnavilor, ci creşte, este evident cã starea de alertã va fi prelungitã cu 30 de zile. Se vor pãstra doar restricţiile care sunt acum în vigoare. Nu se prevede acum introducerea de noi restricţii cum, din pãcate, având aceastã evoluţie, nu poate fi vorba de a introduce noi relaxãri”.
Mersi de anunţ. Despre ce noi relaxãri ar mai putea fi vorba când mai toate sunt relaxate de la 1 iunie? Era chiar aşa greu de prevãzut cã vom ajunge aici? Mare e prostia populismului de moment. Avem însã, prin vocea preşedintelui, şi veşti bune. Iar ar trebui sã punem ghilimele: „Nu vor fi luate mãsuri care inhibã economia. Guvernul are în pregãtire şi o sã prezinte la momentul oportun noi acte normative şi hotãrâri care pun în practicã programul de revigorare economicã prezentat”.
Adicã? Lãsând la o parte cã e şi puţin ilogic – nu vom lua mãsuri care inhibã economia, ar fi culmea sã se ia astfel de mãsuri, nu?
Dar care sunt actele normative cu pricina şi care e momentul oprtun? Nu ştim. Ceaţã la mal. Nu era mai decent sã iese domnul preşedinte şi sã recunoascã cu sinceritate, chiar şi minimo-silabic, cã a feştelit-o, cã situaţia e gravã, cã guvernul pe care-l ţine în braţe a pierdut de mult, de mult-mult timp, controlul asupra situaţiei?
Vine toamna. Ştim dacã încep şcolile? Nu ştim. Are sistemul sanitar resurse sã stãvileascã noul val de infectãri? E dezastru în lumea medicalã de când cu covid. Mãrturiile medicilor sunt cutremurãtoare. Apelul lor la respectarea exigenţelor sanitare sunt disperate.
Lumea în care trãim, azi, e una întoarsã cu susul în jos. O lume nevroticã, speriatã şi confuzã. Ne-ar trebui oameni de stat care sã înţeleagã, înainte de orice, acest lucru. Altfel ne agitãm degeaba în vorbe şi vorbe.
Doamne ajutã pe fiecare dintre noi, şi pe noi toţi!
